Plăcută şi fără folos zăbavă cu definiţii şi rime, în 3 etape

I – Se caută definiţii pe alte domenii pentru care dispui de copyright, respectiv pe fieful motanului Pandalie şi pe al Marianei. El n-a definit nimic, dar de la ea se pot prelua 2 definiţii care  rimează între ele:

Agresivitate  = salt la beregată

Sinceritate = imagine neretuşată

II – Se includ celelalte 10 cuvinte din duzină în definiţii emise de tărtăcuţa din dotare, cu rime de sine stătătoare:

August = împărat vetust

Defilare = spectacol cu steaguri, căzut în uitare

Inimă mare = organ cu supliment de lumină, nu de la soare

Pepene galben = soi de pară mălăiaţă, prea mare pentru nătăfleaţă

Somnolenţă = absorbţie de oboseală, insuficientă pentru somn, de-ajuns pentru boală.

III – Se înscrie articolul în tabelul duzinarilor, găzduit de psi.

Definiţia poeziei

Felicitări, din toată inima, câştigătorilor concursului organizat de Pishky!

Am participat şi eu, ştiind că nu scriam ceva care-o să câştige, dar, fiindcă tot mi-am regăsit… creaţia, o trec şi aici, ca să-mi rămână în colecţia personală 🙂

Poezia e ceva cu care se naşte tot omul, precum sunt şi muzica, şi dansul. Cei cu sânge poetic albastru ajung la înălţimea lui Eminescu, a lui Labiş şamd. Cei cu sânge poetic corcit scriu poezii cam aşa, ca ale mele – eh, ceva mai bunişoare, ca s-o zic pe-a dreaptă. Iar ăia cu sânge poetic ordinar scriu versuri de genul: „Foaie verde trei surcele / Unde mă-ta fuseşi, lele? / Umblaşi după de-alea rele / Te-ntorseşi fără lovele.”
Poezia ajută în primul rând la curăţarea sângelui: de ură, de amor ghebos neîmpărtăşit, de jale. Poezia are suflet când suferi, când te-nfurii, când iubeşti pe cineva care te-nşeală, când câinele vecinilor are mai multă mâncare decât copiii tăi, când dau turcii… Cât eşti fericit îţi iese o peltea super-dulce, care se consumă neapărat cu lămâie – dacă nu cumva e cazul să se-adauge şi oţet ca să treacă greaţa.
Cel mai naşpa e când scrii versuri şchioape şi strâmbe, le pui pe blog şi capeţi minim 50 de like-uri. Asta arată că, pe plan intelectual şi spiritual, dezvoltarea naţiei avansează vertiginos în josul râpei. Că „pielea rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă”; unde capul e sec, versurile pline de miez ajută la dezvoltarea pe multiple planuri având efecte miraculoase similare cu ale frecţiilor la picior de lemn.

Duzina de cuvinte sâsâite

Cioburi de chihlimbar



Pen’ că n-am putut să nu sâsâi, îmi întrerup vacanţa azi (era cât pe ce să zic „zi de vară până-n seară” 😛 ) şi înscriu în tabelul duzinarilor următoarea colecţie de s-uri:

Surâsul sictirit,
scuză semiscofâlcită,
scorbură samavolnic scobită,
sfredelind scândura seninului scorojit,
scarăsclifosită, scârţâitoare,
spre scaunul scârnăviei scoborâtoare,
sugerează, scurt, scop siluit,
scame scâlciate,
sângerând sinceritate,
scrumieră spartă sub scrumul soarelui sfărmat,
scenariu silnic schimbat.

Vezi articolul original