Superblogăreală

Am citit câteva dintre articolele scrise pentru prima probă. Până una alta, din tot ce-am parcurs până acum, mai mult sau mai puţin în dagonală 😛 (că nu-i nevoie să citeşti prea mult ca să vezi câte parale face fiecare), preferatul meu e, aşa cum mă aşteptam, cel postat de Alma Nahe (pe care l-am citit de la cap la coadă, jur!).  Şi, între noi fie vorba, o invidiez fiindcă scrie aşa cum nu pot eu să scriu! Uneori sunt tentată să-ncerc s-o imit, dar rămân totuşi la stilul meu. Şi am articolul despre maşinuţă gata de ieri – programat pentru sâmbătă, la ora 0:03 fix, fiindcă eu, Matilda cea vitează, dau gata 3 (trei) dintr-o lovitură: superblogu’, duzina şi psi-luneala (săru’mâna, psi, tema de luni mi-a dat o idee :)).

Dar, apropo de vitejie, mi-am mai pierdut din ea când am văzut c-a apărut deja tema a doua a superblogului :(.

Well, cum zicea profa mea de engleză din liceu, care-şi începea aproape toate frazele cu cuvântul ăsta, dacă băieţii vor câte un articol la două zile… probabil că pe unele o să le fac rasol – marmeladă melanj, cum zicea profu’ de mate (tot din liceu).  Dar mi-am propus să nu sar totuşi nicio temă, adoptând principiul „ceva e mai mult decât nimic” :mrgreen:

În concluzie, deviza mea este: Matilda n-o uşcheşte, Matilda încropeşte! – o parafrază a poantei unui banc care mi-a plăcut cândva (dacă nu-l ştiţi, nu vi-l spun, că între timp l-am cam uitat): „Alioşa nu răceşte, Alioşa se căleşte!”

A fost odată…

… şi va fi acum 🙂

amintire din colecţia cuiva care nu mai este

Motto:
“Vreţi să definiţi ştiinţific viaţa? E necunoscutul care o ia razna!”
Anatole France

“De ce naiba mi se întâmplă tocmai mie?”, îşi spuse Raul, oftând din rărunchi. De ce naiba tocmai Desiree nu poate accepta să mă-mpartă c-o nevastă care n-are, pentru mine, decât farmecul bogăţiei? De ce naiba nu poate înţelege c-o fac doar ca să-i asigur un trai îmbelşugat? Sau de ce naiba nu e ea însăşi fiica celui mai bogat om din Europa?”

~ ~ ~

De ce naiba am nimerit printre voi? A fost un simplu ghinion. De ce naiba l-oi fi crezut atunci noroc? Noroc, printre voi, care luaţi în deşert nu numai numele stăpânului vostru, ci şi pe al stăpânului meu?! Ei bine, şi eu am făcut asta adineauri, dar eu am dreptul, pentru că el, stăpânul, m‑a abandonat, şi-a retras pavăza dintre mine şi pedeapsă… N-a fost rezonabil!

~ ~ ~

“De ce?! De ce naiba nu e aşa cum l-am crezut? De ce naiba nu pot să-l accept aşa cum e? Sau de ce naiba nu sunt eu fiica celui mai bogat om din Europa?”, se întrebă Desiree, întorcându-i spatele, deşi n-ar fi dorit să o facă – dar nu putea să n-o facă.

~ ~ ~

N-am putut să n-o fac. Cine ar fi rezistat tentaţiei? Le-am spart nu numai lumina, aşa cum li s-a părut lor, preţ de ceea ce numiţi o clipă, ci şi lumea. Lumea voastră am spart-o. Şi dintre cioburi i-am scos pe ei, pe Desiree şi pe Raul. I-am ţinut în palmă pe amândoi – două figurine minunat cizelate! Mda, proprietarul vostru e un artist, nu zic ba, dar e nevoie de arta uneia ca mine pentru a pregăti o tranzacţie reuşită!

Proprietarul s-a materializat imediat, cu o mutră cam lungă. Nu-i convenea – nimănui nu-i convine – că intervenisem fără să fi fost solicitată. Dar atunci nu făcusem nimic ilegal – nu încă! Creaturile lui îşi rostiseră dorinţele amestecând în ele numele stăpânului meu – şi el nu putea nega asta!

– N-aş fi vrut să vând… N-am mai vândut niciodată…, a mormăit – exact în clipa în care, sfâşiind (fiecare în alt loc, neciopliţii!) pânza spaţio-temporală a cortului pe care mi-l încropisem, apăreau cumpărătorii.

* * *

Aţi citit fragmente dintr-o poveste. Neterminată, fireşte :mrgreen:

Am multe poveşti neterminate. Pentru că-mi plac începurile. Aşa că, după ce m-am gândit şi răzgândit, m-am hotărât să mai încep ceva, să-mi vâr nasul într-un concurs. Nu ştiu dacă-l voi termina, participând la toate probele, iar azi, după ce am  citit-o pe Alma Nahe, m-am întrebat dacă poveştile mele, amintirile mele… moştenite, versurile mele… se potrivesc cu această competiţie numită SuperBlog, a cărei ediţie din toamna acestui an bate la uşă. Şi răspunsul e…

Poate că da… Poate că nu…
Dar, asemeni eroinei din ciotul de poveste de mai sus, nu pot să rezist tentaţiei! 🙂  Ca urmare, mă duc să completez formularul de înscriere!

SuperBlog 2013 – poate da, poate ba

Mă bate gândul să mă-nscriu la SuperBlog 2013 – am timp până la 30 septembrie.  (Am aflat din regulament că nu e obligatoriu să participi la toate probele, aşa că… sper că voi găsi timp măcar pentru câteva dintre ele.)

Dac-o fi să fie, sper că veţi avea curiozitatea să-mi citiţi articolele născocite pentru această competiţie.