Roţi dinţate

Motto / Explicaţie

Promoterul Fan Brânză,
Fiind brânză bună în burduf de câine,
La caşcaval se-ntinde,
Şmecher, şi-azi, şi mâine.

 

L-au angajat promoter, fireşte,
Pentru că e bun de gură;
Cu mâna pe inimă mărturiseşte
Că-i brânza cea mai bună friptură!

— Frumoasă doamnă, fii deşteaptă!
Fă-i soţului caşcaval la proţap.
Dar nu, nu lua o rotiţă intactă!
Vaaai, nici să nu-ţi treacă prin cap!

Îi facem o gaură, pentru fixare,
Cu brânzo-burghiul special.
Sunt singurul fan care-l are-n dotare
Pentru perforat caşcaval!

Şi dăm deoparte bucata;
Pentru proţap, e miez de prisos.
Te scap eu de ea, o-nghit, gata,
Ca să nu cadă cumva pe jos.

Şi dumitale, mamaie,
Îţi dau ce nici n-ai visat.
Văd c-ai în ochi o văpaie
De suflet neîntinat,

De-aceea îţi spun – pe cuvânt! –
Că soiul ce Delaco se cheamă
E Caşcavalul cel Sfânt!
Se ţine lângă icoană

O oră, înainte de masă;
Şi, ca să-l poţi agăţa
Îi fac o tortiţă frumoasă.
Da, tai din el, sigur că da.

Dar nu, nu se iroseşte,
Am, crede-mă, stilul meu.
Nimic nu se risipeşte,
Pentru că-nghit totul eu!

Şi tu, tinere, îmi par student…
La Politehnică? Sunt încântat!
Şi dacă eşti fan brânză, fii atent!
N-ai vrea un caşcaval dinţat?

Gândeşte-te, la o cină specială,
N-ar fi super, super savurate,
Ca aperitive cu şcoală
Roţile de caşcaval dinţate?

Ţi-arăt cum le faci. Uite, aşa,
Cu un cuţit simplu, obişnuit,
După ce-ai decis câţi dinţi ai vrea,
Te-apuci frumuşel de cioplit.

Lucrezi deasupra unei farfurii,
Şi tot ce cade haleşti, uite-aşa.
Cine munceşte mănâncă, ştii,
Şi-aici muncesc eu. Ia mâna!!!

Ce face?! Ăsta-i abuz în serviciu?!
Vaaai, tinere, nu mă-ndurera…
Eu îţi prepar un deliciu
Şi tu-mi spui mie aşa ceva?!

Eu sunt promoter, tu eşti client,
Ca două roţi dinţate angrenăm.
O să te lase viaţa repetent,
Dacă nu te deprinzi să ne cuplăm.

Eu mă sacrific, pun pe mine-osânză,
Gust şi iar gust, deşi-s sătul…
Adică, deh, de caşcaval şi brânză
Este ştiut că nu mă satur îndestul

Decât… doar când se-ntâmplă – drace! –
Să vină –  vai mie, vai! – şefa mea!
Tinere, gustă, hai să facem pace,
C-altminteri angrenez chiar cu ea,

Nu tocmai armonios, nu tocmai lin…
Nu suntem două roţi dinţate potrivite
Când mă găseşte aşa, cu botul plin,
Că-i… pasul ei mai mare… şi mă-nghite!

 


Eu pentru SuperBlog aici am scris.
Dar despre roţi dinţate au mai zis
Şi alţii multe, fel de fel;
Şi îi găsiţi pe toţi într-un tabel.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 90 de puncte

„Are, da, şi caş, şi urdă…”

„- Ziua bună, babă Floare!
– La Neacşu, cu demâncare.
– Da ce, babo, ori eşti surdă?
– Are, da, şi caş, şi urdă.”

Versurile sunt dintr-o carte care se chema „Snoave şi Ghicitori”. Mama mi le citea înainte de a fi învăţat eu însămi buchile. Dar cum se numea oare snoava asta în versuri? Şi ce s-o fi ales de carte? Îmi aduc aminte doar că se jerpelise, că îi lipseau copertele…

Însă nu numele are importanţă, ci faptul că, datorită ei, am asociat pentru prima oară versurile cu… brânza. V-am povestit aici, pe blogul ăsta, cât de mofturoasă sunt. Dar ce-mi place – adică brânza – îmi place până-n pânzele albe (dus-întors)! Titlul ales de Delaco Distribution SA pentru proba cu numărul 19 din concursul Superblog 2013 (pe care o sponsorizează şi pentru care scriu acest articol) mi se potriveşte, fără nicio exagerare, ca o mănuşă: „Sunt fan brânză, susţin şi semnez!”

Bun, o să spuneţi, adică tu te declari fan al brânzeturilor, iar noi trebuie să te credem pe cuvânt? Cum susţii şi cum semnezi? Te-ai filmat înfulecându-le? Şi chiar şi aşa, de unde ştim noi că eşti tu în filmul ăla? Ne-arăţi şi poza din buletin?

Nu, nu m-am filmat. O să fac altceva. Nefind doar fan brânză, ci şi mare amatoare de versuri (citite şi, mai ales, scrise – după puterile mele; cred c-aţi remacat că şi pe blogul ăsta sunt foarte multe), o să profit de descoperirea că am două pasiuni ce se pot îmbina, că rimele pe care-mi place să le încropesc în momente de răgaz pot vorbi despre plăcerea cu care savurez eu sau cu care savurează alţii acest aliment gustos, hrănitor şi atât de diversificat.

Pentru că există tot soiul de brânzeturi, nu? Aşa cum există şi tot soiul de poezii: rondele, sonete, balade, epigrame, acrostihuri, ode… şi aşa mai departe.

Ei bine, eu am decis să mă folosesc aici o parte dintre ele, toate semnate de mine, ca să-mi susţin pasiunea pentru brânză.

Încep, aşadar, cu o epigramă:

Se zice că în raiul lui Alah
Sunt munţi enormi de pilaf.
Dar, pentru mine, raiul ideal
E plin cu munţi de caşcaval!

Continui cu:

– o poezie în stilul popular:

Lele, lele, dragă leliţă,
Mie nu-mi da halviţă,
Adu brânza de oi,
S-o mâncăm amândoi.
Fă mămăligă pe vatră
Şi-adu brânza de capră,
Dă-mi caş dulce-ori sărat
Şi-n zori şi pe înserat.
Şi urdă vreau, din belşug,
Când mă întorc de la plug,
Şi fă-mi plăcinte pufoase,
Cu brânză grasă, gustoase,
Că zi şi noapte mi-e dor,
Să văd cum le scoţi din cuptor!

– un acrostih:

Calea-i lungă pân’ la stână.
Am umblat o săptămână!
Şi-aş mai umbla încă şapte
Ca să mânc caş şi zi şi noapte!
Am ajuns dup-un drum lung.
Vreau şi urdă să mănânc!
Aduceţi şi jintiţa,
Lăcomia mea o vrea!

– un haiku:

Doresc uneori
să gust ceva minunat:
caş gras, frământat…

Şi închei cu o odă adresată caşcavalului (preferatul meu, cred că v-aţi dat seama :)):

O, tu, brânză-fluier, caş-caval,
Cântec pentru mioare,
Pentru ciobani savoare,
Pentru mine-ncântare,
Te ador, gustul tău mă inundă, e-un val
De plăcere care abundă,
Îl preţuiesc secundă cu secundă!

O, tu, cel cu multe nume, caşcaval
Delaco, Penteleu, Rucăr, Dalia
Atât de bine îţi stă pe felia
Mea de pâine, eşti fenomenal!
Eşti alimentul ideal!
Aş fi în stare să te mănânc ceas de ceas
În toate zilele care mi-au mai rămas!

Ei bine, oda e, ca să zic aşa, în lucru, în sensul că vreau să-i aduc îmbunătăţiri, s-o apropii de perfecţiune. Dar sper că vă place ideea – la fel de mult cum îmi place mie caşcavalul! 🙂