Sunt un turist… retardat

Fiindcă superblogăreala e din nou în toi: 🙂

NOTE FALSE

Mi-au spus:

– Asia, bă! Du-te şi tu în Asia! Dacă nu vezi Asia, ai trăit degeaba!

Asia… Asia… Asia e un continent. Dar ce ţări sunt în Asia?

Mă salvează Wikipedia, unde găsesc cât ai clipi (adică ai clicui – clic stânga), o frumuseţe de listă, cu steaguri şi alte alea, după cum se bagă de seamă când te benoclezi la mostra de mai jos:

FlagArmsNamePopulationArea
(km²)
Capital
AfghanistanEmblem of Afghanistan.svgAfghanistan30,419,928647,500Kabul
ArmeniaCoat of arms of Armenia.svgArmenia2,970,49529,743Yerevan
AzerbaijanEmblem of Azerbaijan.svgAzerbaijan9,493,60086,600Baku

Ei, şi având lista, am luat-o pe rând:

Afganistan – Kabul – Talibani – ISIS…

Ei, nu, nici chiar aşa, nu vreau să-mi plece capul, de unul singur, în cine ştie ce vacanţe speciale, spre destinaţii exotice, din raiul lui Allah…

Mai bine rămân pe pământ, că se zice că şi aici tot precum în cer este! Aşa că îmi reîncep  căutările, tot…

Vezi articolul original 600 de cuvinte mai mult

De ce vă legaţi la cap fără să vă doară? (2)

„Ce câştigi? 150 RON

Ce trebuie să faci? Să dezbaţi într-un articol tema prostituţiei online (intelectuală e mult spus, în majoritatea cazurilor), din perspectiva puzderiei de articole publicitare pe care le aflăm în feed de la cafeaua de dimineaţă până la extraveralul de seară.”

Citatul e dintr-un alt articol, peste care am dat abia acum şi care anunţă acelaşi concurs despre care-am vorbit aici.

„Prostituţie online?” Hai, mă, mai taie! –  cum zicea o rudă de-a mea care, din păcate, nu mai e printre noi. Păi, dac-o luăm aşa, oricine munceşte pentru altcineva contra cost, indiferent ce-ar face, se vinde, adică se prostituează, nu?

În plus, dacă participi la acestă aruncare cu pietre în nişte presupuse curve, contra 150 RON, nu te vinzi? Nu te prostituezi? E valabil numai pentru ăia din tabăra opusă? Advertoriale scriu curvele, iar împotriva advertorialelor se revoltă sfinţii – tot contra cost? 😛

Şi „intelectuală e mult spus”? Nu zău! Eu am citit multe advertoriale scrise cu inteligenţă şi talent. Şi lipsite de veninul celor care le insultă autorii.

Cât despre „puzderia de articole publicitare din feed” – păi cine vi le-a pus în feed-ul ăla, fraţilor? Nu mai urmăriţi blogurile în cauză, ştergeţi-i pe autorii lor din lista prietenilor voştri de pe FB, şi gata! Puteţi să citiţi orice altceva la cafeaua de dimineaţă şi să renunţaţi la extraveralul de seară. Şi la insultele debitate pe propriile bloguri – pe care-mi promit să nu vi le mai citesc în vecii vecilor! 😛

Şi-ncep să mă-ntreb tot cu mai multă seriozitate dacă e cazul să mai rămân sau nu în acelaşi club cu unii ca voi. (În fond, de-a duzina de cuvinte şi de-a psi-luneala mă pot juca şi de pe margine.)

Actualizare: Tocmai am observat că organizatoarea concursului în cauză s-a retras din clubul mai sus amintit.

De ce vă legaţi la cap fără să vă doară?

„Scrie un articol în care să-ţi verşi amarul vis-a-vis de anostele tsunami-uri de articole publicitare, povesteşte-ne experienţa ta nefastă (asta e ideea) din te miri ce campanie; zi-le, Loredana, despre Morgana social-media şi neverending-urile concursurilor din blogosferă. Cel mai bun articol primeşte bani de-o apă minerală şi-o măslină în Fratelli, respectiv 150 RON. Atâta doar, să-ţi închei pledoaria cu fraza „Articolul participă la concursul „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, organizat de Cudi & Ketherius”, cu link spre fiecare dintre cele două bloguri.”

Am pus link către locul unde se organizează concursul pentru cazul că vrea cineva să participe. Pe mine personal nu mă interesează. Pentru simplul fapt că ridică o falsă problemă: „amarul vis-a-vis de anostele tsunami-uri de articole publicitare”.

Păi, dragi cititori de bloguri „amărâţi”, din cât de mare e blogosfera asta, cum de vă loviţi voi tocmai de articolele publicitare? Dacă nu vă plac, cine vă pune să le citiţi?! Sunteţi atinşi de vreun soi de masochism bloggeristic?!

Ignoraţi ce nu vă place, oameni buni! Sunt atâtea alte bloguri care nu fac reclame! Umpleţi-vă timpul de prisos cu ele. Intraţi pe site-urile unde se poate citi literatură online, sau de unde o puteţi descărca. Uitaţi-vă la filme! Ascultaţi muzică!

De ce trebuie să citiţi articole publicitare dacă nu vă plac? De ce vă legaţi la cap fără să vă doară? Faceţi ce vă place şi lăsaţi-i pe alţii să facă şi ei ce le place – sau ce sunt nevoiţi să facă pentru a-şi rotunji veniturile, că doar nu fură pentru asta! E uşor de spus „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, când ai buzunarele pline! Dar v-a trecut prin cap că autorii advertorialelor probabil nu le au? V-aţi gândit că  scrierea advertorialelor e o muncă şi că ruşine e să furi şi să cerşeşti, nu să munceşti?

Eu una primesc felicitări când anunţ că am mai tradus ceva, deşi fac acelaşi lucru ca autorii advertorialelor. Scriu pentru bani. Traduc orice pentru bani.  Am tradus cărţi pe care altminteri nu le-aş fi citit nici în ruptul capului. Clientul nostru, stăpânul  nostru – zicala asta vă e cumva cunoscută? (Şi, apropo, am făcut un calcul şi am constatat  că traducerile literare sunt mai prost plătite decât cele mai prost plătite advertoriale. Numai că e greu să găseşti de scris 300o de pagini de advertoriale pe an! Altminteri m-aş reprofila. 😛 )

Revenind la subiectul propriu-zis, blogul e casa virtuală a fiecăruia şi fiecare scrie acolo ce vrea! Şi nu obligă pe nimeni să-i treacă pragul!!!Aşa că…

Ce vă pasă ce fac  alţii în casele lor? Vedeţi-vă fiecare de blogurile voastre, de preferinţele voastre! Şi, dacă vreţi să-i faceţi blogosferei româneşti un serviciu, construiţi, nu criticaţi! Creaţi, nu plângeţi pe umerii cititorilor voştri, care, de cele mai multe ori, nici măcar nu sunt acolo!

Cât despre nemulţumirile vizavi de concursurile şi campaniile din blogosferă… Ce, la astea vă obligă cineva să participaţi? Iar dac-aţi participat şi v-aţi ars într-un fel sau altul, de ce vă miraţi? Aţi uitat pe ce lume trăţi? Sau vă închipuiţi c-o puteţi schimba lamentându-vă?