Citate favorite (3)

„Există întotdeauna o poveste despre o planetă de origine şi despre un ev de aur. Într-o societate complexă şi vicioasă, aproape toată lumea tânjeşte după un presupus trecut simplu şi virtuos. Într-un fel sau altul, e valabil în orice societate, fiindcă, oricât de simplă ar fi cea în care trăieşte, oricărei fiinţe omeneşti i se pare complexă şi vicioasă.”

Isaac Asimov – Preludiul Fundaţiei

Găsiţi linkuri către alte citate în tabelul Zinei, iniţiatoarea acestui joc.

Clepsidra strâmbă

Durerea îmi displace, prin urmare m-am străduit să-mi făuresc nisipul clepsidrei  mătrăşind tot ce mi-a fost vreodată atins de suferinţă. Am păstrat doar clipele mele răsfăţate, îmbibate de dulcele farmec al vieţii.

momentul

am scris pentru „jocul cuvintelor

Negrot, motanul pe care îl ador, mi-a mirosit curios lucrarea, părând nedumerit de splendoarea ei, iar stăpână-sa – maestra, tartoriţa, vrăjitoarea a bătrână – a strâmbat imediat din nas.

— Draga mea, chiar n-ai înţeles că misterul MAGIEI e împletitura de alb şi negru, de argintiu şi cenuşiu, de extaz şi agonie? Nu vezi că, dintre toate clepsidrele, a ta e singura care s-a înclinat, lepădându-se de echilibru? Cu o asemenea unealtă n-o să faci treabă bună niciodată! E imposibil! Arunc-o în mare, până nu înfurie sfinţii şi demonii deopotrivă. Şi făureşte-ţi alta, străduindu-te să înţelegi CITATUL, sau, dacă nu eşti în stare, pleacă dintre noi!

Duzină de cuvinte inventate: Scorburatino

Săptămâna asta n-avem „duzină de cuvinte” Aşa că rebloghez una veche. 🙂

VERONICISME

(Amintiri din alt univers, influenţate de ultimul roman tradus)

Ieri m-am întors din capitală. Am terminat cura de dezintoxicare în betealambic. Am ieşit de-acolo simţindu-mă alt om, aşa că n-am făcut drumul pe vitezostradă, ci pe Coloanagrama. E un traseu secretacic, mai lung, dar foarte pitoresc. De sub pavajul sorbituminat răsar, ici şi colo, anoduli. Superbi, dar extrem de prudenţi, aşa că n-ai prea mult timp să-i admiri. Te văd de departe şi fie că se retrag dedesubt, în perenglote, fie se pregătesc cât ai clipi de elevatuire şi îţi planează apoi, graţioşi, deasupra capului. Asta numai până la prima turnataţie. Pe urmă, flora stradală lipseşte aproape cu desăvârşire. Vezi numai rareori câte un salicedru sau câte un portocalandru. Salicedrii cresc pe margine, sunt uşor de ocolit, şi ramurile lor chiar te ajută s-o faci, te ghidează, sunt în stare să-i dea comenzi…

Vezi articolul original 156 de cuvinte mai mult

Dacă…

Dacă aş fi în stare să scriu o idee mai bine şi, mai ales, dacă aş avea o idee mai mult timp liber, poate că aş pune de-un  atelier de scriere creativă (SF & Fantasy şi nu numai) la care aş invita oameni care scriu cu talent pe blogurile lor şi care vor să învăţăm – gratis şi reciproc – unii de la alţii. Fiindcă sunt destui de la care aş avea ce învăţa. Nu dau nume şi nu pun linkuri ca să nu poată zice nimeni „iote şi la toanta asta, X-ulescu îi place şi io nu”. :mrgreen:

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 3 (cu includerea duzinii de cuvinte)

VERONICISME

Ei, mă apropii de fundul sacului… 🙂 Din cărticica mea au mai rămas patru poveşti despre care nu v-am vorbit încă – şi o s-o fac acum:

13. Scrisoarea lui Zwiat

V-aţi întrebat vreodată cum ar fi lumea dacă am fi telepaţi cu toţii?  Cum v-aţi simţi dacă gândurile celorlalţi v-ar înconjura ca nişte cascade? Dacă la baza comunicării n-ar mai sta cuvântul rostit, ci cuvântul gândit? Dacă v-aţi bucura, savurând o asemenea existenţă ca pe o căpşună şi considerând că astfel chipul vieţii e mai bogat în culori, sau dacă v-aţi transforma într-un căutător al intimităţii pierdute, dacă propriile gânduri expuse nu v-ar face cumva să vă simţiţi ca o căprioară hăituită, dacă nu v-aţi dori să vi le puteţi ascunde sub ceva negru şi opac, ca praful de cărbune, sau să aveţi un cal fermecat, care să vă poarte într-o lume mai calmă, unde…

Vezi articolul original 373 de cuvinte mai mult

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 2 – Ploaia… de concursuri

Aproape că uitasem cum am continuat. 😀 Aşa cum nu-mi mai amintesc nici ce-am scris în a 3-a parte, pe care o s-o reboghez mâine.

VERONICISME

Aşa cum povesteşte Liviu Radu în fragmentul din prefaţă redat mai sus, după prima ediţie a concursului organizat de Nemira au urmat vreo patru sau chiar cinci ani în care concursurile s-au ţinut lanţ – şi acesta e contextul în care am scris povestirile despre care am de gând să vorbesc în continuare.

6. Sfinte Dumnezeule!

Am început să scriu povestea asta într-o seară în care eram singură acasă – şi ştiam că urma să fiu singură toată noaptea. Şi nu mi-a plăcut niciodată să stau noaptea singură; în copilărie mi-era grozav de frică de întuneric, iar acum încă mai am coşmaruri în care apăs zadarnic pe toate întrerupătoarele din apartament, pentru că niciun bec nu vrea să se-aprindă. Aşa că m-am apucat să scriu – fiindcă atunci când scriu timpul trece întotdeauna atât de repede.

Vezi articolul original 1.187 de cuvinte mai mult

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 1 (cu includerea duzinii de cuvinte)

Nu-mi fac iluzii, adică nu-mi imaginez că interesează pe cineva cele de mai jos, dar n-am nici timp, nici chef să scriu altceva şi vreau să las seria asta de articolaşe şi aici înainte de a-i da blogului o pauză, sau chiar de a-l pune pe chituci.
Înţelept din partea mea ar fi să-mi pun mai multe bloguri pe chituci, dacă nu chiar pe toate, încurc cam degeaba locul prin blogosferă – noroc că e destul, măcar nu stau în calea altora. :mrgreen:

VERONICISME

clic pe poză ca să găsiţi cartea pe site-ul editurii

Loldilalul nu e o băutură pe care aţi putea s-o găsiţi prin cine ştie ce baruri extravagante; nu e nici numele vreunui soi de biscuiţi pentru câini; nici vreo ţesătură de calitate superioară, vreun gen de brocart mai mătăsos şi mai strălucitor decât de obicei; şi nici o loţiune pentru curăţarea hainelor de blană; e o floare, dar nu seamănă nici a crin, nici a lalea, nici a trandafir, nici a begonie, nici a crizantemă… E o floare pe care n-aţi văzut-o niciodată şi pe care n-o s-o vedeţi nicicând împodobind vreun pervaz de fereastră, vreun balcon, vreo grădină, vreun parc, vreo pajişte…  Pentru că e o floare dintr-o lume care nu există decât în imaginaţia mea – motiv pentru care a devenit titlul primului meu volum de povestiri SF publicat pe hârtie. Iar eu m-am…

Vezi articolul original 944 de cuvinte mai mult

Calmy – convergenţă în rugăciune

Episodul 12 pe firul epic 1,  în continuarea episodului scris de anacondele:

„De ce tocmai cu mine? repetă Calmy în gând, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Scăpaţi-mă de arătările astea de coşmar! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 6 pe firul epic 3,  în continuarea episodului scris de Vienela:

… se uită nedumerit la ea, apoi îşi roti privirea prin încăpere, înainte de a şi-o înălţa spre cer.

„Oare de ce? De ce trebuie să răspund la o întrebare fără noimă?” se întrebă „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Şi redaţi-mi testiculele! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 9 pe firul epic 6,  în continuarea episodului scris de Vienela:

„Oare de ce? De ce?” se întreabă motanul Gustav, încercând să stea cu ochii spre cer în timp ce cade rostogolindu-se, cu mâna lui Calmy încleştată de coada lui. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg? Pe ale nemernicei bipede Carmina?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de cele nouă vieţi ale mele! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Nu-mi lăsaţi zecile de pui fără tată! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 10 pe firul epic 7,  în continuarea episodului scris de Suzana:

„Oare de ce? De ce?” se întrebă fata, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”



Înnodând o parte dintre firele plasei lui Calmy prin convergenţă în rugăciune, răspund atât invitaţiei lansate pe blogul de joacă cât şi provocării lansate de jocul cuvintelor.



Rugăciune

Pentru jocul cuvintelor şi, oarecum tangenţial, pentru provocarea de pe blogul de jocuri, o rugăciune impresionantă (după părerea mea), dintr-o carte pe care am tradus-o acum doi ani (Calea Regilor):

rugaciune