O legendă, vă rog!

Ce mult le place unora să se joace! 😆

Cioburi de chihlimbar



Totul a început cu poza mea de profil feisbukist, pentru care am împrumutat azi o sabie.

Pe urmă am pus poza în caleidoscop.

Şi-am învârtit-o şi-am răsucit-o, până am scos şi un scut.

Şi-a mai ieşit, ca produs secundar, şi-o jivină stranie.

output_og8F0y

Aş zice că am material pentru o legendă, nu? Dar deocamdată n-am timp s-o scriu. Nu e nimeni tentat să încerce (poate Vienela?), până scot eu varianta mea?

Vezi articolul original

Cum îţi place banca?

– pentru Jocul Cuvintelor, sezonul 2, episodul 60

Vreau să te-ntreb ceva:
Cum îţi place banca?
Există bănci în parcuri,
bănci de date
şi bănci bogate,
care păstrează banii mei
şi ai tăi,
ca să nu-i ţii în camera ta,
sub saltea
sau sub pernă
Sub pernă poţi să ţii
doar o perlă,
sentimente trase-n sidef
ca să nu fie surprinse
în flagrant, adică aprinse,
gata să plece,
îmbătate cu apă rece
şi de turism amatoare,
să-i spună lumii
ce jinduieşti,
ce te doare,
căci sufletul transparent
e desuet,
sau doar indecent,
şi îi lipseşte tasta „sictir” –
o tastă super,
un zbir
acţionat prin telecomandă,
util în orice etapă,
şi când eşti şervet de olandă,
şi când eşti otreapă,
cârpă de şters pete vechi,
de ciocolată
uitată-ntr-un parc,
pe o bancă
pe care a suspinat cineva…
Cum ţi-a plăcea
banca?
Proaspăt vopsită,
sau scorojită,
plânsă de ploaie în parc?
Sau poate vrei o bancă de date,
cu informaţii despre alte bănci,
mai bogate
în suflete reci,
de sentimente seci,
prelinse de sub pernă
în indiferenţa eternă?

Făcută pentru mine şi nicidecum geloasă

— Te vreau, ţi-am spus. Te vreau. Trebuie să fii a mea, pentru că nimic nu se compară cu tine. Nimic, înţelegi? Absolut nimic! Eşti o simfonie pentru ochi, degete şi trup. Îmi faci cu ochiul, cu fiecare ochi de dantelă, simt că doreşti să mă cuprinzi cu fiecare fald generos, bogat în culoare, să-mi îmbrăţişezi tot trupul, să mă înveţi cum să mă las pătrunsă de flacăra roşie a pasiunii croite şi cusute după tiparul tău, al celei mai fermecătoare primadone care s-a strecurat vreodată printre alte rochii lungi de seară.

Tu mi-ai zâmbit şi te-ai rotit pentru mine…

Această prezentare necesită JavaScript.

… m-ai lăsat să te admir, în repetate  rânduri, chiar pe ecranul laptopului meu, sub alte şi alte unghuri, în lumină mai multă sau mai puţină, te-ai lăsat chiar şi prinsă într-un caleidoscop…

Helen Boutique caleidoscop

… şi m-ai cucerit, definitiv şi irevocabil, mi-ai smuls aplauze la scenă deschisă, deşi ştiu că n-ai făcut niciodată cursuri de actorie, dar nu mă îndoiesc că-n tine se ascund taine deprinse la nişte cursuri excelente, de croitorie. 🙂

Aşa că te-am cerut, draga mea. Nu, nu în căsătorie. 🙂 Am cerut să-mi fii livrată în cutie, prin curier rapid, deşi prin poştă m-ar fi costat mai puţin, dar ar fi durat mai mult, prea mult pentru cineva care se îndrăgostise de tine aşa, exact aşa ca mine, şi pentru care fiecare minut de aşteptare în plus era un chin.

Şi ai sosit! Şi te-am scăpat de ambalaj, te-am strâns la piept cu degete febrile, m-am dezbrăcat pentru tine, dornică să-ţi simt atingerea pe tot trupul, cât mai curând… Te-am lăsat să mă cuprinzi şi am fugit. Am fugit în faţa oglinzii, am răsuflat adânc şi m-am aruncat în luciul ei împreună cu tine.

Şi te-am recunoscut, erai tu, neschimbată, exact aşa cum te văzusem pe ecran! Eu nu sunt manechin, dar tu erai, şi pe trupul meu, la fel de frumoasă – şi mă făceai pe mine mult mai frumoasă!

— Eşti făcută pentru mine! am şoptit atunci, mângâindu-ţi cu veneraţie faldurile lungi. Vei fi regina garderobei mele, dar nu vreau să-ţi fie urât în şifonierul meu! Ştiu că mama ta, HelenBoutique.ro, mai are şi alte fiice. O să-i cer să-mi trimită trei surori de-ale tale. Hai să ţi le-arăt pe ecran.

Nu-i aşa că şi ele sunt frumoase?

— Sunt, mi-ai răspuns tu, cu un foşnet de falduri. Toate surorile mele pot fi făcute pentru tine!

Iar eu am surâs, încântată fiindcă nu eşti geloasă!