Promit că o să fac tabele pentru o cauză mai bună

E bine când ai ocazia să întrezăreşti câte ceva din secretele zeilor! Aşa am aflat că, prin anumite locuri a căror titulatură începe cu SUPER, nu s-a schimbat nimic în bine. 😦

În consecinţă, promit că de acum înainte o să mă destind făcând tabele pentru o cauză mai bună! 🙂

Vedete cucuiete, fără minte sub chelii şi plete

Am aflat, azi, de pe FB, că descoperiră unii ce preferă Dumnezeu:

Şi am dat şi de „Taxi şi prietenii„, lălăindu-şi refrenul pe rând, până-ţi dă foamea-n sete şi-ncepi să vrei să-i vezi pe ei în câte-o cutie din scânduri.

Acuma, eu am spus aici, de curând, care e, ca să zic aşa, „relaţia” mea cu religia. (Asta ca să nu credeţi că sunt o babă bigotă.) Iar aici mi-am transmis mesajul către ăia care se tem c-or rămâne fără latrine fiindcă se construiesc catedrale.

Acum mai am de adăugat un singur lucru:
Dragi vedete cucuiete, fără minte sub chelii şi plete, băgaţi-vă în capetele voastre de lemn că Dumnezeu, dacă există, poate fi găsit pretutindeni, în spaţii mici şi mari, pe Terra sau pe Marte, în Galaxia Andromeda sau în adâncul misterios al unei găuri negre. Bisericile (adică locaşurile de cult în general) se construiesc ca să încapă în ele credincioşii. Cu alte cuvinte, o bisericuţă de lemn de pe un deal e de-ajuns pentru locuitorii bisericoşi ai unui cătun. Într-o capitală, dacă nu vreţi catedrală, poate preferaţi câte-o bisericuţă la fiecare intersecţie, eventual fără altar, doar cu un ecran pe care să se poată viziona ceremonia religoasă din mega-moscheea aflată în plan şi care nu deranjează pe nimeni, fiindcă noi (cu tineretul ateu feisbuchist în frunte) suntem oameni buni, toleraţi, d-ăia gen „open mind”, ce PLM! Garantăm drepturile minorităţilor, dar ne oripilează majoritatea, cu credinţa şi opiniile ei de tot rahatul, şi mai ales pensionarii nostalgici, dobitocii care regretă vremurile împuşcatului, ăla de dărâma biserici! :mrgreen:

(Şi, da, şi eu am ajuns să regret vremurile alea, pentru că, printre altele, la vârsta mea, mama era „tânără” pensionară. La 55 de ani a plecat de la serviciu cu pensia întreagă şi şi-a văzut de viaţă fără să se simtă strâmtorată din punct de vedere material, pe când eu, dacă-mi vreau pensia neciuntită, trebuie să aştept până la 60 de ani şi jumătate. Până atunci, dacă mi se face de pensionare, trebuie să-mi completez veniturile cerşind pe lângă vreo biserică, mică sau mare, de lemn sau nu. Cât despre bărbatu-meu, într-o ţară în care tinerii sunt scutiţi de armată, e bun de chemat la arme până la 62 sau 65 de ani – dacă s-o-ntâmpla vreo nasoleală. Şi, Doamne al spaţiilor mici sau mari, cât de bine ne vor apăra vajnicii noştri soldaţi boşorogiţi!!!)

Ăsta e tot un articol din seria celor fără comentarii. Dacă sunteţi de altă părere, v-o puteţi susţine pe propriul domeniu virtual – mic sau mare, cu limbă de lemn sau ba 😛 , deh, după preferinţe.

Al Treilea Război Mondial

„captură de ecran” de pe agerpres.ro/externe

Nu sunt nici analist politic, nici cea mai luminată minte din cartier, şi stau cu nasul în cărţi (SF) şi pe Internet mai mult decât oriunde altundeva.  Dar iată (pe scurt şi, din lipsă de timp, nu prea bine sistematizat şi sintetizat) cum se văd lucrurile, prin ochi mei, de-acolo de unde privesc eu:

Cei care au afirmat că Al Treilea Război Mondial a început nu greşesc.

Numai că e un război altfel. Altcum decât oricare altul consemnat în manualele şi tratatele de istorie. E cel mai laş, cel mai perfid, cel mai josnic. Fără declaraţii de război şi fără mobilizări de trupe, fără alarme care s-anunţe populaţia să se retragă în adăposturi. Un război în care cele mai multe victime sunt colaterale – oameni care s-au aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Un război în care bărbaţi în putere se refugiază cu miile în loc să-şi apere glia, casa şi familia cu ghearele şi cu dinţii.  Un război în care cei care-şi apără cu bun simţ propriile valori sunt numiţi, cu intoleranţă, „intoleranţi”.

Şi, mai ales, un război în care nu ştii cine e duşmanul:

  • Cel căruia i-ai deschis uşa ca să nu-l laşi să moară?
  • Cel pe care l-ai votat ca să-ţi conducă ţara şi care pare hotărât s-o distrugă?
  • Un abscons for atotputernic care trage toate sforile din umbră, străduindu-se din răsputeri să-şi atingă scopul, la fel de abscons pentru „marele public”, prin metoda „divide et impera”? Pentru că deja aproape toată lumea pare să fi adoptat deviza „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Cu alte cuvinte, avem musulmani fundamentalişti împotriva restului lumii, creştini fundamentalişti împotriva restului lumii, atei împotriva restului lumii, tradiţionalişti împotriva restului lumii, libertini împotriva restului lumii, „minţi deschise” împotriva restului lumii, fumători împotriva restului lumii, nefumători împotriva restului lumii, vegetarieni împotriva restului lumii, agramaţi împotriva restului lumii… Şi lista poate continua.

Dar acest articol nu poate fi continuat cu comentarii. Dacă sunteţi de acord cu mine, puteţi lăsa un „like”. Iar dacă nu, nu-i bai. Nu şterg pe nimeni din vreo listă a prietenilor mei, fie ei „virtuali” sau ba, fiindcă are opinii diferite de ale mele – atâta vreme cât şi le susţine la modul decent.

Nişte răspunsuri…

… la întrebările Vienelei:

  1. Ce crezi că se ascunde în plic?
    Oarece aer – printre altele, întotdeauna.
  2. În breasla lor, din orice bisturiu picură mâzgă sau cerneală fosforescentă. Cine sunt ei?
    Habar n-am, de breslele care umblă cu bisturie e cel mai bine să te ţii deoparte.
  3. Aloe sau alge marine?
    Prefer alunele – prăjite.
  4. Numește cel puțin trei întrebuințări pe care le poate avea un tricou.
    1. îl îmbraci;
    2. dacă tot l-ai îmbrăcat, te ştergi cu el pe mâini după ce speli vase;
    3. dacă tot îl porţi, îţi ştergi cu el şi ochelarii.
  5. Crema se întinde peste obrazul proaspăt spălat sau peste măștile sub care ne ascundem teama, fățărnicia, râsul?
     Crema se întinde peste pantofi – sau se înfulecă, dacă e de zahăr ars.
  6. Dai spagă pentru a afla unde e mai ieftin acel halat?
     Nţ. Dacă adaug banii pe care i-aş da şpagă, pot să cumpăr un halat mai scump.
  7. N-am prins-o, dar ne-am prins că ea e pisica vinovată. Care-i păcatul ei?
    A prins drag de friptura ta de pui în loc să prindă puiul de şoarece.
  8. În articolele pe care le scrii, cât la sută e transpirație și cât inspirație?
    Cu aproximaţie 😛 , 3% inspiraţie, 7% transpiraţie, 40% improvizaţie, 50% distracţie.

Bonus: motanul nevinovat

Cine-a pus pisica-n drum a ştiut foarte bine ce face!!!

Când pui poze cu pisici – pe facebook, pe-un blog etc, te iubeşte toată lumea, de parcă i-ai fi dat universului şpagă într-un plic cu blană şi mustăţi. Plouă cu like-uri, cu emoţicoane râzărăţe, nu sare nimeni cu comentarii oripilate de reacţiile tale, de lipsa ta de sprijin pentru colegii de breaslă sau pentru mai ştiu eu ce cauză a cărei nobleţe tu, o loază pe a cărei frunte creaţia n-a aşternut destulă transpiraţie, nu eşti în stare să o sesizezi, şi de-aia tai cu câte-un bisturiu al ironiei, toci alge de sarcasm în loc de aloe vera şi faci din ele mâzgă în loc de cremă. Şi nici măcar nu ţi-e ruşine obrazului fiindcă n-ai învăţat să-ţi ascunzi părerile sub un halat de protecţie în loc să ţi le trânteşti în chip de abţibild pe tricou.

Prin urmare, dacă nu te mulţumeşti să faci parte numai şi numai din breasla matildelor cu şnur la ochelari, prea ocupate să şi-i caute prin casă (după ce uită că-i poartă agăţaţi de gât) ca să mai aibă timp să-şi dea cu părerea despre ceea ce li se întâmplă, e cazul să iei lecţii de la mâţa din dotare. Căci cine-a pus pisica-n drum a ştiut foarte bine ce face!!! Pisica, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă ţine calea ca să vă ofere, gratuit, cursuri de tăcere creativă. Ei, sigur, torsul e uneori permis. Nu te scoate din lumea celor care nu cuvântă. Nu degeaba puneau odinioară bancurile replica „Gurili, că vă tai pulili!” în gura cârmaciului trecutei „epoci de aur”. Căci şi tăcerea e de aur, nu?

Aşa că… Mucles! Puteţi da clic pe linkurile din tabelele lui Eddie în tăcere.

Cartea omului obişnuit

Cartea omului obişnuit, de celebritate lipsit, cu cod numeric personal şi o poză departe de ideal şi-aproape de realitate, e cartea de identitate.

Unii mai au în dotare, în mai multe exemplare, şi câte-o carte de vizită, pe care nu ezită să le-o dea, cu generozitate, persoanelor însemnate, adică de mare însemnătate, cu care relaţiile se cer cultivate.

Alţii mai au şi carte de căpătâi, pe care pun mâna, întâi şi-ntâi, când simt nevoia să se-adape, pe nerăsuflate, din înţelepciunea unor minţi luminate.

Iar cartea maşinii stă, printre acte, pentru automobilul proprietate evident personală – e o hârţoagă oficială.

Cât despre cartea de muncă – nu se mai poartă; e o hârţoagă moartă.

Ar mai fi şi „ultima carte”, şi „cartea cea mare” – ai parte uneori, când rişti cu disperare.

Dar cine are carte nu prea mai are parte – decât dacă-şi scoate din mânecă asul, trişând fără scrupule când e cazul.

Această prezentare necesită JavaScript.


Ce-am mai râs

Mi-am exprimat intenţia să particip la acest aşa-numit concurs la care câştigă toată lumea. Adică am trimis un mail la adresa indicată şi am aşteptat un răspuns cu aşa-numitele detalii tehnice.

Şi am aşteptat, şi am tot aşteptat… până când am uitat că aşteptam.

Şi mailul meu a primit abia azi un răspuns – cu următorul conţinut:

Mărturisesc c-am fost tentată să le dau adresa şi s-aştept cadoul ales, că tot m-am obişnuit cu aşteptarea…. :mrgreen:
Dar m-am mulţumit să le atrag doar atenţia că sunt, bieţii de ei, cu capu-n coş traistă.

Jurnal de traducătoare zurlie – Involuntara eclipsă sau ROMCON Suceava – 2015 privit în ceea ce mă priveşte

VERONICISME

Astăzi a început. Ce a început? ROMCON Suceava – 2015, adică, în traducere liberă, dar oficială, Convenția Națională de Ficțiune Speculativă și Viitorologie (RomCon 2015, ediția a 36-a): „Teroarea și terorismul în ficțiunea speculativă“.

Eu, deşi cochetez de mult cu aşa-numitul SF (pentru mine Ficţiune Speculativă) – scris, citit, tradus – nu sunt la Suceava şi nici n-o să ajung acolo, din motivele expuse aici, destul de confuz, recunosc.

Dar mi-a venit în această dimineaţă ideea să caut pe site-ul mai sus numitei convenţii rezultatele celei de a doua etape a votării (pe ale primei etape le găsiţi aici), pentru simplul motiv că pe-acolo apare şi numele meu. 🙂

Faptul că, la secţiunea traducători, am adunat, după cum se vede aici, cele mai multe voturi, e, fireşte, o surpriză plăcută, şi le mulţumesc tuturor celor care m-au votat, dar nu-mi oferă o satisfacţie deplină, reală…

Vezi articolul original 407 cuvinte mai mult

Adevărul despre Banda Led

Ce înseamnă banda led?

Babele bârfitoare din cartier mi-au spus că e un nume. Banda Led. Până aici au fost toate de acord, însă pe urmă părerile s-au împărţit. Unele au susţinut că e vorba de tânăra Banda, din familia Led, iar altele, că e vorba de tânărul Led din familia Banda.

Dar ce rost are să te uiţi în gura babelor, acum, la începutul mileniului al III-lea, când stăm cu toţii cu Internetul la nas? Şi când numitul/numita Google ne poate răspunde la orice întrebare?

banda-60-led-uri-albastru-ip-65-1-600x600Am făcut aşadar o amplă incursiune online şi, după ce am văzut chiar şi o serie de poze şi de clipuri video, n-am mai avut niciun dubiu în privinţa celor de mai jos:

  • Banda led nu e nici de genul feminin, nici de genul masculin. E de genul neutru şi face parte din familia corpuri de iluminat şi becuri economice, domiciliată pe site-ul MagicLed.
  • Banda led e destinată iluminatului direct sau indirect şi poate pune în evidenţă acele locuri din interiorul sau din exteriorul locuinţei avantajate de o lumină discretă (o serie de piese de mobilier, tavane, terase etc).
  • MagicLED comercializează numeroase modele cu preţuri accesibile tuturor celor care au nevoie de soluţii rapide de montaj cu benzi LED ieftine.
  • Toate benzile se vând la role de 5 m, au mai multe grade de protecţie împotriva prafului şi a apei şi diverse culori ale luminii (alb, RGB, roşu, verde, albastru).
  • Pentru a pune în funcţiune o bandă led aveţi nevoie si de alimentatoare (drivere) cu puteri diferite (în funcţie de banda aleasă); alimentatoarele pot fi şi variabile.
  • Lumina ofertă de benzile cu leduri Magic LED poate fi reglată cu ajutorul unei telecomenzi.
  • Benzile led nu conţin mercur sau gaze otrăvitoare, nu se încălzesc, nu necesită întreţinere pe timpul duratei de funcţionare, nu aduc daune mediului înconjurator şi au o durată de viaţă de peste 30.000 de ore. Nu ocupă mult spaţiu, iar instalarea propriu-zisă se face uşor.
  • Consultantii de la MagicLed oferă cu plăcere mai multe detalii privind alegerea benzilor cu LED, în funcţie de cerinţele clienţilor.

Acestea fiind zise, nu-mi mai rămâne decât să cumpăr şi să instalez cel puţin o astfel de bandă şi să invit apoi bârfitoarele din zonă, să vadă cu ochii lor cât de frumoasă e lumina adevărului. 🙂

„Carpe diem”

M-am eliberat.

Mi-am smuls sufletul din rădăcini şi rădăcinile din suflet.

Nu, n-am murit.

Trupul meu nu duce lipsă de suflet. 🙂 Rădăcinile erau undeva, în afară, în ceea ce există independent de voinţa mea, în fiecare amintire tristă, în fiecare perspectivă sumbră, în toate „marile speranţe”. Ce rost avea să pun accent peste accent pe fiecare dintre ele? Să-i fac fiecăreia câte-o analiză detaliată, să desluşesc tot ce exprimă, să număr câte răni mi-a făcut sau mi-ar putea face? Viaţa înseamnă acum doar prezent. Savurez unica fracţiune palpabilă a timpului, deşi îmi scapă instantaneu printre degete. Marile speranţe n-au în colimator decât clipa umătoare: sper să exist pentru ea şi ea să existe pentru mine!


Şi nu, n-aţi citit filozofia mea de viaţă. Nu e decât o elucubraţie inspirată de a 51-a ediţie a „jocurilor cuvintelor” (sezonul 2), şi o plasez la Eddie, în ambele tabele, unde se pot înscrie, fără discriminare, orice alţi cuvântători jucăuşi, fie ei localnici, imigranţi sau refugiaţi. :mrgreen: