Din nou despre Calmy

Fiindcă acolo unde apare o pisică se strâng întotdeauna mai multe, continui şi eu povestea lui Calmy – de unde a lăsat-o Vienela. 🙂

… e atât de stranie, iar auzul Carminei e atât de fin…

— Motan prost! se încruntă ea, fulgerându-l pe Gustav cu privirea. Nu ţi-am spus că, dacă îi dai cuiva sfaturi, devii răspunzător de soarta lui? Acum trebuie să plece cineva cu tânărul Etui Calmar Eter! Hotărăşte cine pleacă, tu sau unul dintre fraţii tăi gemeni – cum aş prefera eu. I-l dăm pe puturosul de Ernest, sau pe hoţomanul de Frank? Şi, apropo, pe ăia micii, pe care i-a născut ieri Pufoasa, o să-i botezăm Etui, Calmar şi Eter.

— Dar eu… eu nu…, se bâlbâie Calmy, în timp ce Gustav miorlăie indignat – pesemne de ambele hotărâri luate de fioroasa lui stăpână.

— Tu, băiete, faci ce-ţi spun eu! se răsteşte Carmina. Dacă vrei să capeţi ce-ţi doreşti.


Povestea are o continuare aici. Oricine poate continua, sau în poate da poveştii o altă întorsătură, din orice alt punct doreşte, scriind un nou episod (între 50 şi 150 de cuvinte).

Veacul nostru

Mustăţi lungi, gheare lungi

Veacul nostru, al pisicilor, e mai scurt decât al vostru, al bipezilor.

Mai lung decât veacul vostru  e veacul pisicilor imaginare.  Unele, ca Mister, vor trăi probabil mult de-un veac de-al vostru.

Pisici imaginare are şi Vero – pe Pandalie şi pe Mitrea. Primul nu locuieşte doar pe blog, ci şi într-o carte. Al doilea se mulţumeşte doar cu blogul.

Însă nu se ştie cât de lung e veacul pe care li-l poate oferi o biată mâzgălitoare pe spaţii albe, ca Vero…

Oricum, într-un spaţiu din ăsta alb locuiesc şi eu – cu numele uşor schimbat, numai că Vero e mai puturoasă ca o pisică, mi-a abandonat povestea– şi mă tem că abandonată va rămâne, în vecii vecilor… Mi-atât de ciudă că mă ia somnul!

Dar nu mă culc înainte de a lăsa un link în tabelul lui Eddie– al doilea (al doilea tabel, nu…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Veni, vidi, vicii

Mustăţi lungi, gheare lungi

După cum se observă mai sus (sper că sare roşul în ochi):

  • veni = 294 bipezi
  • vidi, adică văzut, plăcut = 9+3 =12 bipezi
  • vici, adică vicii ascunse în tărtăcuţa bipedei mele = cel puţin 1 (unu), da’ mare şi lat = grav, că numai cineva cu erori serioase în softul de la mansardă îşi poate pierde atâta timp pe bloguri şi pe feisbuc poluându-le cu poze şi cuvinte gustate de numai 4% din toată suflarea (oricum nu prea numeroasă) care se-mpiedică de ele! :mrgreen:

Vezi articolul original

De la naftalină (8) – Parfumul inocenţei

verojurnal

Parfumul inocenţei are culoarea albastră a ochilor unui pui de pisică – felină în miniatură, cu urechi urieşeşti şi lăbuţe voiniceşti…

Parfumul inocenţei e pufos, precum coada expulzată din cutia de pantofi în care s-a cuibărit trupuşorul tigrat…

Parfumul inocenţei e profund, precum somnul la înălţime, alături de poveştile din cărţi pe care şi-au lăsat urma gălbuie mai multe decenii…

Vezi articolul original

Guest post: Istorisire din colţul meu de lume

Îi place să stea, ca un copil încăpăţânat, în faţa ecranului alb, gol, aburit…

Ba nu, nu e aburit, aburiţi îi sunt ochelarii.

Sau nu, nici ochelarii. I s-a aburit mintea. În capul ei, totul e ambiguu. Zaţ de cafea pe circumvoluţiuni…

Mai bine soarbe din cafea. O gură de lichid călduţ, un oftat ca un şuier… Şuier prin cornul gol al abundenţei… Abundenţa ideilor.

Unde sunt ideile? Ce fac ideile?

Totul ar putea să-nceapă cu o marmorare a ideilor… Idei învârtejite ca o morişcă, apoi disipate pe traiectorii curbe, curbate în ele însele, către ele însele, către celelalte, agăţându-le pe celelalte, împletindu-se cu ele, amestecându-și culorile într-un caleidoscop fugar, scuturându-și reciproc rugina

Rugina se scutură pe taste…

Degetele se fugăresc pe taste…

Cuvintele se fugăresc pe ecran… Uite aşa:

Simt o ziaolă înconjurându-mă… Spiralată, catifelată şi caldă. O ziaolă mi-a absorbit efluviile, s-a îndrăgostit de ele, a devenit dependentă de ele… Şi de mine!

E cea mai frumoasă ziaolă din tot crângul. Desigur, eu n-o pot vedea. Ochii mei, toţi cei cincizeci de ochi ai mei, văd numai şi numai neîncetata translaţie trudnică prin loess a rădăcinilor mele lungi, subţiri, poroase şi păroase.

Dar crengile zvelte şi subţiri de gaong privesc de sus. Văd toate ziaolele multicolore. Iar eu aud crengile, le-am auzit dintotdeauna lăudându-se… slăvindu-se… Însă acum cântă mlădiindu-se altfel, foşnindu-şi altfel frunzele lungi, străvezii. Acum o laudă pe ea, pe ziaola mea. Îi ridică în slăvi frumuseţea, îi preamăresc culorile suave, îi pizmuiesc transparenţa, îi jinduiesc frăgezimea…

Da, ştiu, aţi mai citit undeva asta. Aici. Acum ar vrea s-o scrie altfel, ruptă de reclama de atunci. Dar… oare merită?

Strâmbă din nas, aruncă o privire absentă către geam, către mine, către lume, şi se-ntoarce la traducerea ei. Cică aia merită. E plătită. O să fie plătită.

Prin urmare, dacă vreţi să citiţi ceva nou, căutaţi în tabelul lui Eddie.

Guest post: Homo homini lupus

Îi ţineţi minte pe bipezii buni, vânzători de lenjerii, care au organizat astă-vară concursuri frumoase şi bănoase şi pentru care-am scris eu poezii/parodii miaulţumicioase?

Numele lor de familie e Lenjerii de pat Outlet şi îi găsiţi aici:

sau aici, pe facebook:

FB

Reţineţi-le şi adresa, şi sigla, pentru  că… au început să-i muşte lupii. Adică alte firme, ale unor bipezi escroci, care le-au furat numele şi şi-au făcut site-uri asemănătoare, ca să-şi vândă marfa profitând de renumele altora.

Urât, foarte urât, domnilor bipezi. Numai voi, oamenii, sunteţi în stare de aşa ceva. Noi, pisicile, nu ne atacăm pe la spate, iar pe cei care încearcă pe faţă să ne fure mâncarea îi pedepsim – prompt! – cu o lovitură de gheară. Şi ei se simt şi se retrag, şi rămânem prieteni. Urmaţi-ne exemplul (minus lovitura de gheară 🙂 )!

prieteni

Chiar nu sunteţi în stare să vă găsiţi un nume original pentru firmă? Nu sunteţi în stare să vă faceţi site-uri care să nu-i lase cumpărătorului grăbit şi neatent impresia că se află în alt magazin virtual?

Încercaţi să vă dobândiţi propria celebritate, pe propriile speze! Fiindcă se spune că „omul poate tot ce vrea”! Să înţeleg că e o vorbă goală? Că sunteţi doar nişte lăudăroşi?

Poveste cu pisică

O poveste veche, scoasă de la naftalină odată cu amintirile despre pisici care nu mai sunt:

Mustăţi lungi, gheare lungi

La cererea unuia dintre cititorii mei preferaţi, drăgălaşa Missouri Kitty, am scos (înainte de a-mi relua hibernarea :)) dintre hârţoage şi o poveste în care apare o pisică.

E povestea cu care a debutat Vero, cu mulţi ani în urmă, în Jurnalul SF (nr. 12 din 1993) şi care l-a avut drept model pe motanul Iţic.  Iţic a murit de multă vreme, dar e încă viu în amintirea bipezilor mei. Şi-a trăit scurta viaţă la ţară – era hoţoman şi uşarnic, se bătea cu alţi motani şi mai lua câte o bătaie şi de la vecinii care îl prindeau la furat (deşi eu zic că, dacă eşti biped stai la ţară, tu eşti de vină dacă îţi laşi proviziile  în locuri unde poate ajunge cu uşurinţă orice pisică :P). De la bătăile astea i s-a tras moartea. Dar altminteri era blând şi drăgăstos, îi lua pe bipezi cu lăbuţele…

Vezi articolul original 1.506 cuvinte mai mult

Duzina de cuvinte – Fratele Filigorie

Komintern artillery tractor

Komintern artillery tractor (sursa = Wikipedia)

Filigorie… Îl cheamă Filigorie. Fratele Filigorie, de n-şpe ani la călugărie! Iar mănăstirea lui se cheamă Komintern şi e un schit… modern. Modern sau monden? Cine mai ştie? În stoc au votcă, sifon şi lenjerie… de damă, pentru femeia de serviciu din fiecare chilie. Şi un seif cu cifru deţin, şi în el îşi ţin pedala de acceleraţie a tractorului condus cu… graţie spre orice şarpe atentator la creaţie… Creaţia ce i-a-nzestrat cu şenilă, spre a strivi orice reptilă! Căci ce-i reptila, dacă n-o calcă şenila? Un maţ târâtor, dăunător, muşcător, otrăvitor…

Dar Filigorie nu e laş, ţine o viperă-ntr-un… paneraş şi-o trimite uneori pe câte-undeva, să muşte pe câte cineva

Temeţi-vă! Chiar mâine v-ar putea muşca dacă încă n-aţi pus mâna să scrieţi un comentariu colea, la articolul meu cu lenjeria!

Îmi cer scuze pentru rima cam şchioapă, dar ştiu c-oricum în tabel la psi o să-ncapă, alături de alte duzini de cuvinte, compuse mai cu luare-aminte.


Mai sus m-am jucat!
Nu mă luaţi în serios!
Nu vă-mping,”ingenios”,
La comentat. 😛