Trăim sperând…

de

Trăim sperând că o să fie soare
Deşi sub nori sunt prizonieri azi zorii.
Trăim sperând că vom primi o floare
Reală, printre vise iluzorii.

Trăim sperând că o să fie pace
Pe un tărâm de-nverşunate-orgolii.
Trăim sperând să urce, din băltoace,
În aer, suav, parfumul de magnolii…

…   …   …

Aş putea continua astfel noapte de noapte, dar mi s-a dezacordat chitara viselor. Cândva, pe fiecare strună îşi avea casa câte o perlă. Acum mai păstrează doar câte un par, suspendat spre a se legăna bezmetic, aruncând peste pământ arc după arc de umbră nefolositoare. Aşa că nu mai are voce decât pentru a le aduce mulţumire amatorilor de jocuri ale cuvintelor care trec pe aici şi pentru a-i invita să călătorească şi pe celelalte căi pornite din tabelul lui Eddie.

5 gânduri despre „Trăim sperând…”

  2. Chitara-i o cutie ce-aduce, mi se pare,
    cu trupul unei nimfe cu nuri și năbădăi,
    dar găunoasă-n miez ca să răsune tare,
    cum crește și ecoul rostogolit prin văi.
    Cum sunetul ei naște din corzile întinse
    când degete cu har le mângâie, le dor,
    și corzile de suflet vibrează de-s atinse
    de aripi de furtună ce-n noi își cată zbor.
    Și-atunci când umplem hăul din miezul de chitară
    smulgând din noi furtuna aripă cu aripă
    ea strânge tot ce-i dăm, dar nu-i deloc avară
    și-mprăștie în lume un dar de-un veac… de-o clipă…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Ce părere ai?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.