12 gânduri despre „Amintiri din vacanţele mileniului II”
Tare frumoase pozele și tare frumoasă tu!
În a doua poză ești îmbrăcată cam cu mă îmbrac eu acum, în 2018. 🙂
În a patra poză, mi se pare mie, sau ai părul încrețit, oare ți-ai făcut permanent, cândva? Că mă tot mănâncă în fund să încerc și eu asta, mă uit cu invidie la toți pudelii de pe stradă. Penultima poză – pur și simplu superbă!
Iar în ultima se disting doi tineri foarte arătoși: o gagică trasă ca prin inel lângă un bărbat cu mustață tare mândru!
Mulţumesc, Cudi. 🙂 Dar n-am fost niciodată o frumuseţe, motiv pentru care am avut oarece complexe de inferioritate. Mi-au trecut când am descoperit că sunt destule femei mai frumoase ca mine cărora le merge mai rău decât mie. 😆
Puloverul din a doua poză era de fapt al mamei. Nu mai ştiu dacă mi l-a dat fiindcă n-o mai cuprindea sau fiindcă i l-am cerut, dar a fost printre ţoalele mele preferate până când s-a jerpelit prea tare ca să-l mai pot purta. Iar în blugi şi adidaşi/pantofi sport m-am simţit întotdeauna mai în largul meu decât în orice altă costumaţie.
Da, mi-am făcut permanent, la începutul anilor 90. Nici nu mă mai spălam pe cap acasă, mă duceam la coafor. Până când s-au împuţinat banii, şi m-am tuns scurt. 😀
Penultima poză e una dintre preferatele mele.
În ultima nu prea mai eram tineri, cred că ajunseserăm destul de aproape de 40 de ani.
😆
Nu tocmai, că ea şi-a legat basmaua sub bărbie şi eu mi-am legat broboada soacră-mii la ceafă. 😀 Şi nici nu ştiu să umblu călare, că altfel poate m-ar fi tentat să-ncalec pe-un măgar şi să conduc oile – deşi n-am văzut pe-acolo măgari, doar nişte dulăi. 😀
Cat de frumoase sunt aceste amintiri, mi-a facut mare placere sa privesc fotografiile tale, Matilda draga! Ce pereche frumoasa! Ce silueta ai avut, wow! Minunat album de familie, multumim ca ne-ai permis sa luam parte la aceste clipe ❤
Happy WW! :-*
Mulţumesc şi eu pentru aprecieri, dragă Carmen! ❤
(Regret vremurile alea, când puteam să mănânc oricât şi orice fără să-mi stric silueta! De mâncat mănânc şi acum, dar mă rotunjesc în consecinţă! 😀 )
Săptămână frumoasă în continuare! 🙂
De ce trebuia, tu, sa-ti bati joc de ultima poza, care mi se pare a fi fost si cea mai interesanta, n-am sa-nteleg. Ca d-asta am boala pe photoshop-ul ala nenorocit 😆
Trecut-au anii, ce-ai crescut! 😆 Asta e din poezia „fiului meu” dar se pare ca ni se poate aplica tuturor.
😆
Nu le am cu photoshop-ul. Mă joc cu Nero PhotoSnap, pe care nu ştiu exact de unde-l am pe laptop (da’ presupun că e rudă cu Nero ăla care pârleşte CD-uri şi DVD-uri) şi care posedă o unealtă numită Kaleidoscope. 🙂
Nu puteam să pun poza nedeformată; dacă dădea cumva de ea, bărbatu-meu, care încă suferă de o gelozie bizară, ar fi bodogănit. 🙂
Tare frumoase pozele și tare frumoasă tu!
În a doua poză ești îmbrăcată cam cu mă îmbrac eu acum, în 2018. 🙂
În a patra poză, mi se pare mie, sau ai părul încrețit, oare ți-ai făcut permanent, cândva? Că mă tot mănâncă în fund să încerc și eu asta, mă uit cu invidie la toți pudelii de pe stradă. Penultima poză – pur și simplu superbă!
Iar în ultima se disting doi tineri foarte arătoși: o gagică trasă ca prin inel lângă un bărbat cu mustață tare mândru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Cudi. 🙂 Dar n-am fost niciodată o frumuseţe, motiv pentru care am avut oarece complexe de inferioritate. Mi-au trecut când am descoperit că sunt destule femei mai frumoase ca mine cărora le merge mai rău decât mie. 😆
Puloverul din a doua poză era de fapt al mamei. Nu mai ştiu dacă mi l-a dat fiindcă n-o mai cuprindea sau fiindcă i l-am cerut, dar a fost printre ţoalele mele preferate până când s-a jerpelit prea tare ca să-l mai pot purta. Iar în blugi şi adidaşi/pantofi sport m-am simţit întotdeauna mai în largul meu decât în orice altă costumaţie.
Da, mi-am făcut permanent, la începutul anilor 90. Nici nu mă mai spălam pe cap acasă, mă duceam la coafor. Până când s-au împuţinat banii, şi m-am tuns scurt. 😀
Penultima poză e una dintre preferatele mele.
În ultima nu prea mai eram tineri, cred că ajunseserăm destul de aproape de 40 de ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și în a treia, cea cu oile, arăți ca o regină:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Nu tocmai, că ea şi-a legat basmaua sub bărbie şi eu mi-am legat broboada soacră-mii la ceafă. 😀 Şi nici nu ştiu să umblu călare, că altfel poate m-ar fi tentat să-ncalec pe-un măgar şi să conduc oile – deşi n-am văzut pe-acolo măgari, doar nişte dulăi. 😀
ApreciazăApreciază
Cat de frumoase sunt aceste amintiri, mi-a facut mare placere sa privesc fotografiile tale, Matilda draga! Ce pereche frumoasa! Ce silueta ai avut, wow! Minunat album de familie, multumim ca ne-ai permis sa luam parte la aceste clipe ❤
Happy WW! :-*
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc şi eu pentru aprecieri, dragă Carmen! ❤
(Regret vremurile alea, când puteam să mănânc oricât şi orice fără să-mi stric silueta! De mâncat mănânc şi acum, dar mă rotunjesc în consecinţă! 😀 )
Săptămână frumoasă în continuare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce trebuia, tu, sa-ti bati joc de ultima poza, care mi se pare a fi fost si cea mai interesanta, n-am sa-nteleg. Ca d-asta am boala pe photoshop-ul ala nenorocit 😆
Trecut-au anii, ce-ai crescut! 😆 Asta e din poezia „fiului meu” dar se pare ca ni se poate aplica tuturor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si inca ceva. Tu esti nudista din prima poza? 😉
ApreciazăApreciază
Da, eu mi-s aia mică. Dacă nu mă-nşeală memoria, am făcut nudism până pe la 7-8 ani. 😀
ApreciazăApreciază
😆
Nu le am cu photoshop-ul. Mă joc cu Nero PhotoSnap, pe care nu ştiu exact de unde-l am pe laptop (da’ presupun că e rudă cu Nero ăla care pârleşte CD-uri şi DVD-uri) şi care posedă o unealtă numită Kaleidoscope. 🙂
Nu puteam să pun poza nedeformată; dacă dădea cumva de ea, bărbatu-meu, care încă suferă de o gelozie bizară, ar fi bodogănit. 🙂
ApreciazăApreciază
Pai atunci eu zic s-o deformezi si pe prima, aia cu nudismul, ca tot tu esti, dar la alta scara 😆
ApreciazăApreciază
Să nu exagerăm. Totul are nişte limite, care, după atâţia ani, îmi sunt bine cunoscute. 🙂
ApreciazăApreciază