Caruselul timpului a fost… comprimat.
S-a întâmplat în vremuri imemoriale, când a impus-o economia de energie.
De fapt, modul de alimentare a fost omis când i-au întocmit noul prospect, scris într-un cod cu grave carenţe în exprimare.
Dar cui îi trebuie material documentar pentru o rablă?! Căluţii s-au deprins să scape din dispozitivele de fixare şi pleacă cu tine în zbor, fiecare în alt ritm, care-ncotro. Numai că toate drumurile lor duc în acelaşi loc şi de foaaarte multă vreme n-a mai avut niciun călăreţ destul noroc ca să nu-şi piardă sufletul în locul ăla, lăsând în şa doar jalnicele-i rămăşiţe pământeşti.
Olé!
Olele! Care furaşi nemurirea, breee?! Cui i-o vânduşi, neamuleee?!
ropot de secunde... 
Seara buna, sau mai precis, noapte instelata! 🙂
Grea chestia asta cu…pierderea nemuririi, nu-i asa? Si cu toate astea ne credem pana in ultima clipa … nemuritori!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îţi zic bună dimineaţa! 🙂
Ai dreptate cu nemurirea. Mare dreptate.
Uneori mă tem că sufletul nemuritor nu e decât născocirea unor fiinţe care nu vor să-şi accepte trecerea deplină în nefiinţă…
ApreciazăApreciază
Cred ca unii oameni se gandesc prea mult la ideea de nemurire fizica, incat uita sa faca ceva cu adevarat nepieritor. 😀
Vezi ce panseu mi s-a prelins prin neuroni? Ce efect a avut caruselul tau? Sper sa nu razi prea tare si chiar daca o faci si ce daca! 😀
O saptamana frumoasa si spornica, plina de ganduri utile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu râd, Suzana, de ce să râd? Ceea ce spui e foarte adevărat. 🙂
Dar, ca să fiu sinceră, dacă mi s-ar da de ales între dobândirea nemuririi fizice şi puterea de a crea ceva nepieritor, aş alege-o pe prima fără să stau pe gânduri nicio fracţiune de secundă! 😀
O săptămână bună şi frumoasă din toate punctele de vedere îţi doresc şi eu! 🙂
ApreciazăApreciază