În sala oglinzilor, toate poveştile sunt fără sfârşit (clic pe poze pentru mărire).
Despre poveşti fără sfârşit au mai scris/vor mai scrie şi alţii. Vă puteţi alătura celor care o fac şi care se adună, cu toţii, aici, în al doilea tabel.
Iar eu înscriu acest articol şi în tabelul reflexiilor în oglindă.
Am luat oglinzile de aici. Cât despre imaginile oglindite, o parte îmi aparţin (unele fiind iniţial prelucrate cu ajutorul altor secţiuni ale site-ului cu oglinzile), câteva sunt primite prin e-mail, una e o felicitare veche, scanată, alte 5 sunt de aici, de aici, de aici, de aici şi de aici.
Pingback: Poate de data asta mă ţin de cuvânt | verojurnal
Imi place ideea oglinzilor cu povesti nesfarsite!
O idee frumoasa!
Un weekend excelent si inspirat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că-ţi place, Suzana. 🙂
Mulţumesc.
Weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Știu că ai adunat aici reflexii, nu glumă!
Weekend minunat, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, asemenea, Zina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare poveste îti încânta privirea ,frumos!
Weekend minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că au efectul ăsta. 🙂
Weekend minunat îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Toate îmi sunt pe plac,felicitari !!!
Toate cele bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc. 🙂
Numai bine şi weekend plăcut în continuare!
ApreciazăApreciază
Tocmai am dat o fuga la articolul cu cioturile. Nu mai recitesc nimic pana nu e gata Mandspyr. 😛
Nu mai retin: oare ai scris vreo poveste folosind poza cu balerina (penultima)? Sau a ramas si ea in stadiul de proiect?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am scris decât o poezioară, aici. A scris mai multă lume din fostul club psi câte ceva despre poza asta.
ApreciazăApreciază