„Inspiraţia mea a plecat – uţa, uţa, cu căruţa. Şi-a luat merinde: caise, nuci, un ou… Şi un flacon cu un singur antiinflamator, de-ajuns pentru mica buburuză înhămată la căruţ, dac-o avea dureri de spate. A luat şi-o făclie, ca să-i lumineze, la ceasul zborului de liliac, drumul prin iarba fiarelor, nemaicălcată de vreo altă roată.
Ea a plecat; eu am rămas – în aceeaşi stare de spirit ca un pix fără pastă…”
Asta am scris acum un an şi un pic. Azi îmi plâng lipsa de inspiraţie cu ajutorul altei duzini de cuvinte:
Inspiraţia mea a plecat. S-a parfumat cu oarece colonie, şi-a pus şi o pelerină – că azi-dimineaţă ploua, nu tare, cum împroşti cu un furtun, dar câţiva stropi mărunţi treceau linia de sosire şi rămâneau să se odihnească pe asfalt. Căşti nu şi-a pus, că muzica nu-i e mai dragă decât izul de alge putrede. Dar îi e dragă cafeluţa – şi-a pregătit-o şi-a luat-o într-o sticlă de plastic. Şi-a pus în buzunar şi o cutiuţă cu bomboane de mentă. A zis că mie nu-mi trebuie, că-s dementă oricum şi încă nu s-a inventat pastila care ar putea să mă vindece.
Şi dusă a fost. Şi eu am rămas – în aceeaşi stare de spirit ca un analfabet care răsfoieşte un dicţionar…
ropot de secunde... 
uta, uta, cu caruta. :)))))) ce bine am ras.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bine-mi pare că ai râs bine! 😀
ApreciazăApreciază
Cred ca inspiratia ta s-a luat de mana cu a mea, uta, uta, si au fugit in lume cu toate bomboanele mentolate pe care le pastram pe birou. :)))) Bine ca mi-a lasat cafeaua! :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Bine că mi-ai adus aminte, mă duc să văd dacă a mea a lăsat ceva cafea şi pentru mine. 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Constatări şi o întrebare | ropot de secunde...