Vedete cucuiete, fără minte sub chelii şi plete

Am aflat, azi, de pe FB, că descoperiră unii ce preferă Dumnezeu:

Şi am dat şi de „Taxi şi prietenii„, lălăindu-şi refrenul pe rând, până-ţi dă foamea-n sete şi-ncepi să vrei să-i vezi pe ei în câte-o cutie din scânduri.

Acuma, eu am spus aici, de curând, care e, ca să zic aşa, „relaţia” mea cu religia. (Asta ca să nu credeţi că sunt o babă bigotă.) Iar aici mi-am transmis mesajul către ăia care se tem c-or rămâne fără latrine fiindcă se construiesc catedrale.

Acum mai am de adăugat un singur lucru:
Dragi vedete cucuiete, fără minte sub chelii şi plete, băgaţi-vă în capetele voastre de lemn că Dumnezeu, dacă există, poate fi găsit pretutindeni, în spaţii mici şi mari, pe Terra sau pe Marte, în Galaxia Andromeda sau în adâncul misterios al unei găuri negre. Bisericile (adică locaşurile de cult în general) se construiesc ca să încapă în ele credincioşii. Cu alte cuvinte, o bisericuţă de lemn de pe un deal e de-ajuns pentru locuitorii bisericoşi ai unui cătun. Într-o capitală, dacă nu vreţi catedrală, poate preferaţi câte-o bisericuţă la fiecare intersecţie, eventual fără altar, doar cu un ecran pe care să se poată viziona ceremonia religoasă din mega-moscheea aflată în plan şi care nu deranjează pe nimeni, fiindcă noi (cu tineretul ateu feisbuchist în frunte) suntem oameni buni, toleraţi, d-ăia gen „open mind”, ce PLM! Garantăm drepturile minorităţilor, dar ne oripilează majoritatea, cu credinţa şi opiniile ei de tot rahatul, şi mai ales pensionarii nostalgici, dobitocii care regretă vremurile împuşcatului, ăla de dărâma biserici! :mrgreen:

(Şi, da, şi eu am ajuns să regret vremurile alea, pentru că, printre altele, la vârsta mea, mama era „tânără” pensionară. La 55 de ani a plecat de la serviciu cu pensia întreagă şi şi-a văzut de viaţă fără să se simtă strâmtorată din punct de vedere material, pe când eu, dacă-mi vreau pensia neciuntită, trebuie să aştept până la 60 de ani şi jumătate. Până atunci, dacă mi se face de pensionare, trebuie să-mi completez veniturile cerşind pe lângă vreo biserică, mică sau mare, de lemn sau nu. Cât despre bărbatu-meu, într-o ţară în care tinerii sunt scutiţi de armată, e bun de chemat la arme până la 62 sau 65 de ani – dacă s-o-ntâmpla vreo nasoleală. Şi, Doamne al spaţiilor mici sau mari, cât de bine ne vor apăra vajnicii noştri soldaţi boşorogiţi!!!)

Ăsta e tot un articol din seria celor fără comentarii. Dacă sunteţi de altă părere, v-o puteţi susţine pe propriul domeniu virtual – mic sau mare, cu limbă de lemn sau ba 😛 , deh, după preferinţe.

Anunțuri