Culoarea sufletului, mda,
Se mai schimbă şi ea.
De fapt, s-a schimbat
De câte ori a fost sărutat.
Sărutul ploii l-a spălat
Şi, cumva, l-a recolorat.
Sărutul ploii de mângâieri,
Sărutul ploii de supărări,
Sărutul ploii de iubire,
Sărutul ploii de nefericire,
Al ploii de înfumurare,
Al ploii de revoltă şi de uitare,
Al ploii de eşecuri şi împliniri,
Al ploii de lacrimi şi rătăciri,
Al ploii de multe şi mărunte,
Al potopului de secunde.
Săruta-te-aș, suflete,
Culoarea ți-e limpede
Numa’ când, cu foc,
Buzele ți-o storc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci şi nici atunci.
Fiindcă stau nuanţele, dungi,
Sub vorbe, greu de desluşit
De n-ai urechi de auzit. 🙂
ApreciazăApreciază