Superstiţia, bat-o vina

V-am spus că sunt superstiţioasă?

Sunt. Am superstiţiile mele strict personale, legate de ce vrei şi de ce nu vrei: de mămăligă, de făină, de castane, de ceai şi de cafea, de zăpadă, de turţuri, de ger, de grade (Celsius şi de valoarea care le corespunde pe scara Fahrenheit), de părul mai mult sau mai puţin alb, de ursul brun sau polar, de oameni şi de şoareci… Alunec printre ele ca pe cel mai lucios polei, după cum bate dezlănţuitul vânt al demenţei mele creatoare…

Şi unul dintre aceste minunate eresuri private [de raţiune] a decretat că nu pot face pauză după Jocul cuvintelor cu numărul 69, e musai să particip şi la cel cu numărul 70, care îşi are tabelele aici.

Aşa că… iată-mă-s. Am toate cele 12 cuvinte magice ale săptămânii, până şi Marghioala lu’ Huhurezu, hoaşca vrăjitoarea a bătrână, mi-a zis că mai bine de-atât nici nu se putea!