Îndemn

Secvenţe de viaţă cu parfum de levănţică, la care ţii prea mult ca să laşi uitarea să le acopere cu glod sau cu praf negru de cărbune, îţi foşnesc în amintire ca vântul prin stuf. S-au uscat ca nişte coceni de porumb aruncaţi în şant, adică în adâncul unei circumvoluţiuni, şi poartă patina vremii, grea ca un vagon de pietriş. Şi cine poate supravieţui sub o asemenea greutate? Ţi-ai umplut memoria cu reproduceri ale timpului mort, ai preschimbat-o în cimitir… Întoarcerea în trecut e o obsesie, un drog periculos. Când amintirile sunt singurele care te mai încântă, eşti ca o babă cu poala plină de pisici, dar uitată de oameni, ruptă de ei… Întoarce-te în prezent, ridică-l cel puţin la înălţimea trecutului fascinat, dacă eşti în stare. Şi chiar dacă nu poţi, dacă prezentul e cu culoar strâmt, cu tavanul scund, târăşte-te prin el privind mereu spre viitor!


Cu cele douăsprezece cuvinte îngroşate s-au mai jucat şi alţii. Îi găsiţi pe toţi aici.

Anunțuri

2 gânduri despre „Îndemn

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s