Cartea omului obişnuit

Cartea omului obişnuit, de celebritate lipsit, cu cod numeric personal şi o poză departe de ideal şi-aproape de realitate, e cartea de identitate.

Unii mai au în dotare, în mai multe exemplare, şi câte-o carte de vizită, pe care nu ezită să le-o dea, cu generozitate, persoanelor însemnate, adică de mare însemnătate, cu care relaţiile se cer cultivate.

Alţii mai au şi carte de căpătâi, pe care pun mâna, întâi şi-ntâi, când simt nevoia să se-adape, pe nerăsuflate, din înţelepciunea unor minţi luminate.

Iar cartea maşinii stă, printre acte, pentru automobilul proprietate evident personală – e o hârţoagă oficială.

Cât despre cartea de muncă – nu se mai poartă; e o hârţoagă moartă.

Ar mai fi şi „ultima carte”, şi „cartea cea mare” – ai parte uneori, când rişti cu disperare.

Dar cine are carte nu prea mai are parte – decât dacă-şi scoate din mânecă asul, trişând fără scrupule când e cazul.

Această prezentare necesită JavaScript.


Anunțuri

3 gânduri despre „Cartea omului obişnuit

  1. Pingback: Cartea unui om obişnuit | Micile Mizerii

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s