Despre impermeabilitate şi contopire

– pentru Jocul Cuvintelor, sezonul 2, episodul 56

Sunt un trup impermeabil
la furie.
Furia (a ta, a lui, a ei,
a voastră, a lor)
nu trece prin mine, ci
mi se lipeşte de faţă,
rămâne acolo,
ca un afiş
pe care-aţi scris toţi:
DUŞMAN.

Nici furia mea nu trece
prin mine.
Rămâne în mine,
ca un cleşte cu ţepi,
ce mă străpung cu clinchet
surd, de suferinţă,
ca sfeşnicul în care-a murit
lumânarea,
lăsând să mocnească
un muc mic,
nemuritor şi… fierbinte,
care, dintre atâtea cuvinte,
nu ştie decât unul:
DUŞMANI.

Sunt un trup cu mufă,
care-mi uneşte interiorul
cu exteriorul,
dacă şi numai dacă
plăteşte cineva taxa de cuplare –
adică o bancnotă cât un capac
de tomberon
în care poţi s-arunci un om.

N-a plătit-o nimeni.

Aşadar încă nu s-a întâmplat,
dar ştiu c-aş deveni hipodrom,
pe care ar alerga
DUŞMANUL din afiş
şi cei din carnea mea,
contopindu-se
într-un soldat al sorţii…

Şi oare cine-ar fi
mortul… sau morţii?

Anunțuri

6 gânduri despre „Despre impermeabilitate şi contopire

  1. Pingback: Impermeabilitate şi contopire | VeroVers

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s