„Carpe diem”

M-am eliberat.

Mi-am smuls sufletul din rădăcini şi rădăcinile din suflet.

Nu, n-am murit.

Trupul meu nu duce lipsă de suflet. 🙂 Rădăcinile erau undeva, în afară, în ceea ce există independent de voinţa mea, în fiecare amintire tristă, în fiecare perspectivă sumbră, în toate „marile speranţe”. Ce rost avea să pun accent peste accent pe fiecare dintre ele? Să-i fac fiecăreia câte-o analiză detaliată, să desluşesc tot ce exprimă, să număr câte răni mi-a făcut sau mi-ar putea face? Viaţa înseamnă acum doar prezent. Savurez unica fracţiune palpabilă a timpului, deşi îmi scapă instantaneu printre degete. Marile speranţe n-au în colimator decât clipa umătoare: sper să exist pentru ea şi ea să existe pentru mine!


Şi nu, n-aţi citit filozofia mea de viaţă. Nu e decât o elucubraţie inspirată de a 51-a ediţie a „jocurilor cuvintelor” (sezonul 2), şi o plasez la Eddie, în ambele tabele, unde se pot înscrie, fără discriminare, orice alţi cuvântători jucăuşi, fie ei localnici, imigranţi sau refugiaţi. :mrgreen:

Anunțuri

2 gânduri despre „„Carpe diem”

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s