Explicaţi-mi, vă rog!

Am înţeles (corect, sper) că, în cazul plătitorilor de advertoriale, de folos este, de fapt, un link către site-ul lor, plasat într-un text suficient de lung ca să fie remarcat de motoarele de căutare. Linkul îi scoate mai în faţă, îi face mai vizibili pentru aceleaşi motoare de căutare.

Dacă e aşa, de ce nu se mulţumesc să ceară un link, două, şi un număr minim de cuvinte, într-un text care să poată fi scris cu suflet, ajungând şi la sufletul cititorilor? De ce impun „ancore” idioate, expresii din care-au jumulit prepoziţiile şi/sau conjuncţiile care sună la dracu’ într-un text ce se vrea firesc, de ce vor laude uneori nici măcar mascate, care fac articolul să pută de la trei poşte a reclamă plătită şi le taie cititorilor cheful de lectură?

Ce frumos ar fi dacă toate advertorialele s-ar putea scrie degajat, fără constrângeri stresante pentru autor şi cititori deopotrivă, rămânând îmbietoare, precum un cearşaf întins pe plajă într-o zi însorită de vară!