M-am răzgândit

Am vrut să continui prologul început mai devreme, să vă povestesc de ce i-a împietrit Atilda pe Taumaturg şi pe Marea Preoteasă a Spiritului Ceţătii, preschimbându-i în doi uriaşi de piatră, încremeniţi pe malul Apei-de-lângă-cer cu o fracţiune de secundă înainte de a-şi uni buzele într-un sărut.

Dar m-am răzgândit pentru simplul motiv că, între timp, m-am apucat să răsfoiesc la nimereală nişte bloguri şi am văzut cât de prost scriu unii (după părerea mea) şi ce puhoi de „laicuri” adună – un număr la care eu nici măcar nu îndrăznesc să visez. Cine să mi le dea când cititorii mei sunt câţi sunt?

Am tras aşadar concluzia că fie sunt o catastrofă într-ale scrisului (cel puţin după gustul marelui public, cu care n-am nici în clin, nici în mânecă), fie am nimerit în blogosfera dintr-o lume paralelă, nu care nu-s câtuşi de puţin pe aceeaşi lungime de undă.

Prin urmare, de ce mă agit, când timpul meu liber e şi aşa pe sponci? 45 (mă refer la al patruzeci şi cincilea episod al Jocului Cuvintelor găzduit de Eddie) e un număr destul de rotund, după care îşi are un loc destul de potrivit o pauză de cel puţin o lună, în care poate o să-mi regăsesc cheful – la o dată când voi avea (sper) şi mai mult timp.

Ca încheiere, mă străduiesc să vă ofer – în limita modestei mele capacităţi de a scrie chestii de doi lei care rimează pe alocuri – o aşa-zisă poezie în stilul celor apreciate de un puhoi de posesori de „gravatare” tip wordpress:

El o iubea, el o iubea,
Ce dulce era pentru ei dragostea.
Dar n-au avut ei parte de ea,
Că ştiti că lumea e rea.

Toţi au vrut să îi despartă,
Să le bage dragostea-n groapă.
Dar s-a găsit o vrăjitoare bună
Care i-a ajutat să fie pe veci împreună.

De-atunci stau gata să se sărute
Pe malul mării două pietre mute.
Priviţi-le şi veneraţi a lor iubire,
Că e nemuritoare şi sublimă fericire.


Pa-pa. :mrgreen:

Anunțuri

11 gânduri despre „M-am răzgândit

  1. Pingback: Răspuns | ropot de secunde...

  2. Nu te lasa pacalita de like-uri. Cele mai multe dintre ele sunt date „la schimb” sau in speranta unor viitoare vizite venite de pe un blog popular, nicidecum pentru calitatea scrierii sau pentru ca s-ar regasi prea multi in textele respective.
    Daca vei reusi sa ramai „in concediu”, poate ne surprinzi la intoarcere cu ceva povesti duse pana la capat. Ai atat de multe si atat de frumoase!

    Apreciat de 1 persoană

    • E cât se poate de adevărat că, pentru asta, aloc foarte puţin timp. Nici măcar nu reuşesc să citesc toate epigramele tale „muşcătoare”, care îmi plac şi care se citesc cât ai clipi. 😦
      Nu pot să fiu şi traducător, şi scriitor şi cititor (de cărţi şi bloguri) – şi niciodată n-am avut în bibliotecă atât de multe cărţi necitite ca acum 😦
      Numai că, dacă oamenii preferă să citească şi să comenteze în primul rând „la schimb”, înseamnă că totuşi eu şi blogosfera suntem în lumi paralele. 😀

      Apreciază

    • Aşa e 🙂
      Dar, dacă oamenii nu mă citesc pentru că eu n-am timp să-i citesc, înseamnă că oricum n-are rost să mă omor cu scrisul. 🙂
      Şi tot la pauză ajung 😀 – în cel mai fericit caz.

      Apreciază

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s