Jurnal de… matildă – episodul 2

Astăzi, în casă, într-o pauză… felină 😛 :

Afară nu e nicio grădină.

În bucătărie e lagăr de exterminare pentru persoanele cu mania curăţeniei: intră pe uşă şi cad jos, moarte ca toţi morţii, înainte de-a apuca să se-arunce, oripilate, pe fereastră.

Cu ce sunt îmbrăcată nu contează. Subiectul nu-i pasionează pe cei doi G cu care-mi împart vizuina.

Muzica e asta:

Citesc „Memoriile unei hahalere”, deşi nu s-au scris încă.

Meşteresc ceva în care să intre, vrând-nevrând, 12 cuvinte anume şi care să intre în tabelul lui Eddie:

Stai cu-un pumn sub falcă: mutră gânditoare,
Pleoape-aproape-nchise sub luciri de soare
Şi-un fursec în mână, pe jumate ros –
Parc-ai fi un câine savurând un os.
Mă tot uit la tine, te studiez cu lupa,
Uit c-am pus pe plită să se fiarbă supa,
Fiindcă vreau pe tine să te pun pe-un zid,
Portret – în peniţă – de leneş candid.
Azi nicio rotiţă nu-ţi lucrează-n minte;
Orice-activitate şi-a-ncetat, cuminte,
Şi stă ghemuită, somnolentă graţie,
Ca să ai în ţeastă, vara, ventilaţie.
Iară pentru iarnă nimic n-ai ţesut
Ca la cald să ţină capul tău ciufut.
N-o să bei nici ţuică, fiindcă n-ai cazan;
N-ai nici chef să-ţi cumperi salam italian.
Dar nu-ţi fac portretul. Sunt din rasa ta.
Lenea ne uneşte, sau ne-unim în ea.

Săptămâna viitoare am de gând (adică e musai) să rămân tot în Krasia, aka Desert Spear, cât mai mult cu putinţă.

Am învăţat că sunt „piele rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă”. Şi sunt recunoscătoare fiindcă nu mă bate nimeni.

Mă gândesc că sper degeaba să-mi vină mintea la cap.

Citat preferat n-am, dar am găsit unul… explicativ.

O fotografie există mai sus, iar lipsa preferinţelor e omniprezentă, omnipotentă, acută, absurdă şamd.