„Pururea tânăr” e tema abordată la cumpăna dintre două săptămâni de jucăuşii înscrişi în tabelul lui Eddie. Mie mi-a adus aminte de o poveste pe care-am scris-o cu vreo cincisprezece ani în urmă, aducând tangenţial (ca să zic aşa) în scenă această idee; şi, neavând timp de ceva nou, vă invit s-o citiţi aici.
Are oarece întorsături de frază pe care acum le-aş schimba, dar n-am de gând s-o rescriu ca atare; mi-am pus de multă vreme în gând să fac din „Vremea Vânturilor” nu un roman, ci o trilogie. De fapt, am şi scris câte un capitol sau mai mult din toate cele trei romane (pe lângă episodul din povestea linkuită, care ar trebui să se afle în tomul al doilea), dar e musai să-mi aduc aminte prin ce fund de sertar le-am pus la păstrare. Pentru că eu, Matilda-începuturilor-fără-de-sfârşit, le-am comis pe vremea când încă nu înlocuisem pixul şi maşina de scris cu laptopul.
Oricum, continuând să mă cred pururea tânără, visez că voi avea timp să termin toate poveştile pe care le-am început. 😛 🙂
Îţi doresc să-ţi vezi visul cu ochii !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Uff! Cum spuneam: de ce te pierzi tu cu traduceri? Stiu, existenta, insa ia-ti si tu un an sabatic si ocupa-te de povestile tale! O sa vezi ca merge!
Foarte frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sună tentant, dar cine mă finanţează în anul sabatic?
Plus că, dacă într-un an refuz toate ofertele de traducere, s-ar putea să nu mai apară altele în anul următor. Nu sunt angajată nicăieri şi nimeni nu e de neînlocuit.
Ştii cum se spune: „ce pare simplu e complicat…” 😀
ApreciazăApreciază
😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înţeleg că ai stat în calea Longavitului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază