De la naftalină (2) – „O prostie fenomenală”

VERONICISME

Aşa sună ultimul comentariu la povestirea mea din Nautilus. A fost făcut cu aproape o lună în urmă, dar eu am dat peste el abia acum, când mi s-a năzărit să verific dacă-mi mai sunt valabile link-urile din blog. Şi m-am distrat. Am râs de una singură, gândindu-mă că, la urma urmelor, autorul sus-pomenitului comentariu are probabil dreptate, fiindcă eu n-am făcut altceva decât să înşir, la repezeală, toate prostiile care mi-au trecut prin minte, părând să curgă unele din altele. E o îndeletnicire amuzantă, chiar dacă rezultatul e… discutabil. Şi până acum n-am mai practicat-o în scris, ci doar ca să-i îndrug câte unui copilaş vreo poveste ad-hoc. Mi-aduc aminte cât de încântată am fost, cu mulţi ani în urmă, după ce am reuşit s-o conving astfel pe fetiţa unor prieteni că noi avem în frigider un câine viu – în fine, e mult de-atunci, nu mai…

Vezi articol original 91 de cuvinte mai mult

Anunțuri