Elucubraţii – Oyoja Onuk

În seara asta şi mâine, toţi cei care-au scris despre pierderea unei clipe se adună aici, într-un tabel.

Însă mie tema propusă mi-a adus aminte că am scris, cu mulţi ani în urmă, despre oameni condamnaţi să-şi piardă toate clipele, în afară de una singură:

FLOAREA DE LOLDILAL

„Oyoja Onuk” e o poveste, ca să spun aşa,  tangentă la tema judecata, abordată azi de  psitibivirusacheredskyscorpiodictatura justitieicita, anacondele, dagatha, abisuri, vânt de toamnă. Fiindcă tocmai mi-a căzut fisa că că se potriveşte cât de cât, am scos-o în faţă (schimbându-i data publicării) şi am înscris-o în zestrea de articole a clubului psi.

=====================

Despre Sheagad Hurm se vorbeşte mereu, pretutindeni – dar nu i se pronunţă numele. Oamenii o numesc Vrăjitoarea Roşie – dacă o urăsc mai mult decât se tem de ea, sau Stăpâna Timpului – dacă teama le e mai puternică decât ura.

Doar cei ca Oyoja Onuk nu o numesc nicicum. Pentru că statuile nu pot vorbi, şi ei – exponatele din valea numită Circul Clipelor, la care gloata se zgâieşte cu fascinaţie bolnăvicioasă – par…

Vezi articol original 1.342 de cuvinte mai mult

Anunțuri