La sfârşit de SuperBlog

Citez, nu din oarece almanahe (sic!), ci din Alma Nahe:

„Ca blog(er) partener, scrii un articol că a început o nouă ediție SuperBlog și încă unul că s-a terminat și cam ăsta e parteneriatul, nu ai alte obligații, decât bunul tău simț.”

Eu am scris un articol când a început. Şi, cu toate că încă nu s-a terminat (mai lipseşte o notă şi se mai aşteaptă probabil şi răspunsuri la contestaţii), bunul meu simţ (pe care probabil unii îl vor considera altceva 😛 ) îmi cere să-l scriu acum pe cel de la sfârşit, ca replică la această afirmaţie culeasă din tabăra organizatorilor (de pe facebook, din grupul închis numit SuperBlog):

 „Deja ştiţi că percepţiile diferă, nu e obligatoriu ca toţi să vadă acelaşi text cu aceiaşi ochi ca voi inşivă.”

Păi, ia să stăm noi strâmb şi să facem efortul de a judeca drept, pornind de la următorul model:

Să zicem că avem trei femei foarte frumoase, A, B şi C. Şi trei femei foarte urâte, X, Y şi Z.

E firesc ca, dintre cei care le privesc pe toate şase adunate lalolată, unii s-o considere cea mai frumoasă pe A, alţii pe B, iar alţii pe C. Şi, similar, unii o vor considera cea mai urâtă pe X, alţii pe Y, iar alţii pe Z. Acestea sunt diferenţe de percepţie, lesne de înţeles şi de acceptat.

Dar, în momentul când cineva spune că, dintre cele şase femei de mai sus, A sau B sau C e cea mai urâtă, sau că X sau Y sau Z e cea mai frumoasă, asta nu mai e diferenţă de percepţie, e incapacitate de înţelegere şi de apreciere a frumuseţii şi a calităţii şi e de neacceptat. Orice om normal vede într-o asemenea părere o aberaţie.

Şi tot astfel, la SuperBlog, când juriul dă cea mai mică notă unui articol bun sau cea mai mare notă unui articol mediocru sau prost, asta nu mai ţine de diferenţa de percepţie (care ar trebui să se încadreze, mai ales în condiţiile existenţei unui barem, într-o marjă de 5 sau, cu îngăduinţă, de maxim 10 puncte), ci e incapacitate de înţelegere a textelor, ca urmare a unei elementare lipse de cultură şi, implicit, a unui deficit de lectură.

În altă ordine de idei, adică trecând la un alt aspect al problemei, dacă batem monedă pe diferenţa de percepţie, de ce să nu admitem şi că nu e obligatoriu ca toţi concurenţii să vadă juriul cu aceiaşi ochi ca organizatorii? 😈

Nici eu nu doresc polemici, aşa că, dacă nu sunteţi de aceeaşi părere, sunteţi liberi s-o spuneţi oriunde, numai aici nu – comentariile sunt închise.

Anunțuri