Închipuiri (Între lumi) – 3

VERONICISME

citiţi aici partea întâi şi aici partea a doua

Chiar înainte de a ieşi din hrubă, Jim a auzit-o pe Eloise strigându-l cu disperare şi şi-a dat seama că ţipătul ei se înălţa deasupra plânsetelor copiilor înfricoşaţi.

A prins imediat să alerge, fără să-i pese nici pe cine sau ce trebuia să înfrunte, nici cum avea să o facă, gândindu-se doar că trebuia să îi apere pe micii viitori îngeri – cu orice preţ.

Dar s-a oprit la doi paşi de ei, ca împietrit. Sudoarea i-a brobonit fruntea, picioarele i s-au muiat, i s-a tăiat răsuflarea şi l-au cutreierat fiori de gheaţă.

Într-un târziu, a reuşit să priceapă că dăduseră buzna ademenitorii-vicleni, că asta erau cele două vipere neobişnuit de mari care şuierau de-a dreapta şi de-a stânga copiilor îngrămădiţi în jurul Eloisei, atât de strâns încât ea nu izbutea să facă nici o mişcare.

De fapt, doar vipera din stânga…

Vezi articol original 2.221 de cuvinte mai mult

Anunțuri