O stea…

Despre stele au scris (şi sper că vor mai scrie) azi câţiva oameni. Îi găsiţi aici, în tabelul lui Eddie, stând lejer, căci jocul/clubul pare în declin…

Şi, tocmai fiindcă e loc berechet, m-am gândit să mă înscriu şi eu, c-o reblogare (c-atât îmi permite timpul).

Like-uri şi comentarii puteţi adăuga – dacă e cazul – la articolul original.

VeroVers

imagine preluată de aici

Povestea parfumată, jocul iniţiat de Mirela, mi-a adus azi aminte de un moment din tinereţe, când cineva s-a tot străduit să mă convingă că fără rime e mai uşor să-ţi reverşi sentimentele, ceea ce a avut drept urmare scrierea unei poezii despre o stea în cele două variante care urmează.

.

În serile când eşti departe,

Pe bolta cerului tu cată

O stea ce-ţi va luci aparte

Şi înspre ea cu gândul pleacă.

 .

Să ştii că steaua îţi zâmbeşte

Aşa cum eu zâmbesc spre ea.

Steluţa-aceea licăreşte

Cuprinsă de privirea mea.

 .

E o sclipire, numai una,

Din infinitul înstelat;

Afla-o-vei întotdeauna

De-nalţi privirea, deîndat’.

 .

Vom fi atunci din nou aproape,

Acolo, sus, pe-a noastră stea;

Vom fi trecut şi munţi, şi ape

Zburând cu gândul către ea.

 .

Iar dacă mica stea păleşte

Spre ea când ochii ţi-i ridici,

De-oriunde-ai fi, aici grăbeşte –

Vezi articolul original 182 de cuvinte mai mult