Joc de doi cu o duzină

VeroVers

O stease cade să stea
pe cercât îi cernopţile,
cât o sorb privirile,
cât o lasă soarele.
Dar, văzută sau nu,
pânăla urmă piere oricum,
când rămâne în panăde zile,
de ore şi de minute,
şi o invocăm în deşert,
strigând sau pe tăcute,
căci nu ne mai poate da,
ca desertnocturn,
mărunta sa licărire.
Rămâne-o amintire
uitată-ntr-o ramăde fildeş,
sau de baga,
şi numai visele nătânge
mai râmădupă ea
prin timpul scurs,
cares-a aşternut,
stivuit,
în caremari,
sau mai mici,
de unde sareuneori
câte-o secundă, încă vie,
zglobie,
dând sareşi piper
trecutului din minte,
ce uneori ne minte,
fiindcă uitarea şterge
nu numai cuvinte…
Şi ne stă frica-n sân
ca un şanîndesat în pantof,
căci avem un of,
ne temem că ne-am ramolit,
că am uitat ce
şi de ce am trăit,
curgând…

Vezi articol original 113 cuvinte mai mult

Anunțuri