Armătura amurgului, artă a aerului, arunca adieri argintii.
Arătări albe arau, alene, anticul areal aromat al amintirilor.
Anonimul arlechin admira aplecatul arin, arcuş asupra albastrului apelor, arac al amăgirilor.
Arbitrii alergau, aievea, altundeva. Abracadabranţi. Aseară. Azi. Aiurea.
Aici avem alţi a, a şi iar a – cu duzina.
ropot de secunde... 
Am amuţit… încercând să comentez în a-uri. Ce metafore ai reuşit să işti în arealul strâmt al unui fragment de dicţionar! Mă înclin. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Carmen.
Eu mă înclin când citesc poeziile tale, de aceea orice apreciere venită din partea ta e, pentru mine, o bucurie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea, la ambele paragrafe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super! Profesionista mea! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
Mulţumesc, Cita 🙂
ApreciazăApreciază