E spre soare…

E spre soare, e spre soare, e spre soare

— Ce e spre soare, coană mare?

— Există o cale spre soare, fata babei, există o cale spre soare…

— Ai înnebunit, coană mare?

— Cafeaua neagră aduce nopţi albe, e asta o nebunie?

— Păi…

— Păi cafea se face în espresoare, nu? Cafeaua neagră aduce nopţi albe, adică lumină, soare… Calea cafelei e spre soare, calea cafelei trece prin espresoare!

— Vrei un expresor de cafea, coană mare? Şi mă iei pe ocolite, aşa cum umblă de obicei soacra cu nora?

— Pe ocolite te-am luat şi atunci, când ţi-am ghicit în cafea, ţii minte? Ţii minte cum veneaţi la mine, tu şi celelalte puştoaice din bloc? Voi cumpăraţi cafeaua, eu o făceam, eu vă ghiceam viitorul… Şi nici măcar nu ştiam – nu ştiu – să ghicesc în cafea! Dar vă ştiam toate secretele, ştiam ce visaţi, ce doreaţi, ce voiaţi să auziţi… Şi tu-ţi doreai un soi de prinţ, un soi de Făt-Frumos de peste mări şi ţări, care să te iubească în taină şi să-ţi dea un telefon în fapt de seară… Şi eu ţi-am spus: „o să te sune diseară”. Şi te-a sunat. Era băiatul meu. Nu-l cunoşteai, era în ultimul an de facultate, prinsese o bursă, ajunsese peste mări şi ţări. Nu-l cunoşteai, dar el te cunoştea. Din fotografiile pe care i le trimisesem eu, din tot ce-i povestisem despre tine. Şi am băut, pe urmă, numai noi două, multe cafele negre împreună, discutând despre el în nopţi albe…, deschizând, pentru voi doi, calea spre soare.

— Da, coană mare. Şi-acum e tot soare! Şi-o să caut oferte de expresoare!

— Nu mai căuta, că-ţi spun ce-mi doresc. Vreau unul Philips Saeco.

— Ai ghicit în cafea că-i cel mai bun, coană mare?

— Nu. Mi-am făcut o cafea neagră şi tare în fapt de seară şi m-am ales c-o noapte albă, în care-am răscolit Internetul. Şi-am dat de expresorul ăsta în magazinul MarketOnline.ro.

— Şi-o să-l foloseşti? O să renunţi la cafeaua la nisip? Serios, coană mare?

— Serios! La vremuri noi, obiceiuri noi! Trăim într-o lume a vitezei, a aparaturii care pe mine încă mă mai lasă cu gura căscată! Dar mă adaptez. Adaptarea e cheia supravieţuirii. E spre soare o cale care se cheamă adaptare, de-aceea fac azi babele ghicitoare cafea la espresoare! Şi, ţii minte cum îţi spuneam? Clatină bine cana, roteşte-o, întoarce-o şi fă deasupra ei o cruce maaare, că dracu-i bătrân! Ai respectat procedura? Dacă da, dă cana-ncoa. Şi uite ce zice-n ea: cafea fără gust de ars, fără aşteptare, neagră şi tare, albită cu spumă de lapte delicioasă pentru o soacră grasă, c-o noră frumoasă! Aşa că, hai, gata, treci şi fă comanda, nu-mi pasă cât costă, îl cumpărăm în rate, pe prima o plătesc din pensia mea. Iar transportul e gratuit.

— „Gratis, mamă soacră!”

— Şi tot gratis o să-ţi ghicesc şi-n cafea. O să-ţi spun ce notă o să iei la SuperBlog dac-o să faci din pălăvrăgeala noastră un articol pentru proba 17.

— Hai că pe-asta n-o mai cred!

— Nu crezi c-o să-ţi pot spune, c-o marjă de eroare de plus/minus 0%, c-o să primeşti cel puţin 10 puncte şi cel mult 100?


Despre nopţi albe au mai scris şi alţii, adunaţi la Eddie. Şi bine-ar fi să le daţi de ştire şi lor, şi altora, că e spre soare o cărare… cu caimac aromat pe care pluteşte, în nopţi albe, un caiac… Şi-n caiac e un turc mititel, cu râşniţa la el, ca s-o arunce în mare, să râşnească sare, că pentru cafea avem espresoare

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 90 de puncte

Anunțuri

35 de gânduri despre „E spre soare…

  1. Pingback: Eu la SuperBlog 2014 (toamna) | ropot de secunde...

  2. Ai pus punctul pe i, ca de obicei. De nopţile mele albe e vinovată cafeaua… De obicei adorm chiar dacă beau cafea înainte de culcare. Singura problemă e că nu îmi mai vine să mă culc şi bântui pe bloguri până după miezul nopţii. În consecinţă dorm prea puţin, ora de trezire fiind mereu aceeaşi, 6:30. Nu-mi pare rău. Dimpotrivă, orele acestea sunt numai ale mele şi fac exact ceea ce îmi place. E spre soare, într-adevăr! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Chiar ieri, la ziua cumnatei mele, am aflat despre o tipa care isi bea cafeaua acasa in stil modern, la aparatura moderna, dupa care merge la o vecina batrana, sa soarba o gura de cafea facuta la ibric, pentru a-si afla viitorul. Cred ca i-a intrat soarele in ochi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s