Cum era fără Internet – şi cum ar fi dacă n-ar fi

CUM ERA FĂRĂ

Pe vremea când nu exista Internetul mă simţeam, fără el, la fel de bine cum mă simt acum fără să-mi petrec concediul pe Lună. Nu duci dorul unui lucru care nu există, chiar dac-ai dat de oarece minunăţii similare prin poveştile SF.

Dar să vă spun ce era altfel atunci.

Să-ncepem cu cumpărăturile. Pe vremea aia, le făceam numai şi numai pătrunzând în incinta cât de poate de reală a unui magazin. De exemplu, în posesia unui televizor intram după ce făceam dovada că am abonament TV şi eventual după ce pornea vânzătorul aparatul, ca să fiu sigură că tubul e OK şi că prinde şi TVR 1, şi TVR 2; apoi îl duceam acasă cu taxiul sau cu pătura (în funcţie de cât de umflat era buzunarul şi de cât de departe era casa). Nu simţeam nici lipsa unui magazin online („online” îmi lipsea şi din vocabular!), nici a firmelor de curierat.

Cât despre un computer personal (unealta care mă poartă acum pe cărările Internetului), cât de nebună ar fi trebuit să fiu ca să-mi doresc aşa ceva, când eu stăteam într-un apartament cu două camere, iar computerul fabricii în care lucram ocupa un întreg etaj al pavilionului administrativ? :mrgreen: Prin urmare, din vocabular îmi lipsea şi cuvântul procesor (fie el intel sau de alt tip). Şi blog era un cuvânt inexistent – ar fi trebuit să fiu puţin sărită de pe fix şi ca să-mi doresc să scriu ce vrei şi ce nu vrei pe computer, perforând cartele! Pentru creaţiile personale foloseam cu încredere maşina de scris personală, de regulă nu şi după zece seara, fiindcă ţăcănea prea tare (nu era electrică) şi riscam să mă-njure vecinii.

În ceea ce priveşte operaţiunile bancare online, ei, tare bune ar mai fi fost atunci, când singura aşa-zisă bancă era CEC-ul şi, dacă voiai să faci economii, completai formulare puchinoase şi stăteai pe la cozi până-ţi dădea foamea-n sete! Iar pentru banii trimişi pe la rude sau primiţi de la mamă, tată, fraţi, bunici, singura soluţie era coada de la oficiul poştal, cu completarea mandatului aferent.

Apropo de rude, prieteni, colegi, cunoştinţe, reţelele de socializare erau paharul de vorbă prin viu grai, felicitările scrise cât mai caligrafic de sărbători, scrisorile – pentru cei care aveau răbdarea şi plăcerea scrisului pe cele patru pagini puse la dispoziţie de o coală format A4 îndoită – şi telefonul fix, cu disc şi receptor în furcă. Şi acest telefon putea fi personal sau public, adică instalat pe măsuţa de lângă un fotoliu comod sau pe stradă, într-o cabină din care puteai vorbi (loco), contra 25 de bani, până răguşeai (mai ales dacă erai destul de nesimţit ca să nu-ţi pese de coada de dincolo de uşă).
Mai trist era când trebuia să apelezi la telefonia publică pentru convorbiri interurbane (mai ales în concediu, dintr-o staţiune turistică). Trebuia să ai un pumn de fise de un leu şi/sau de trei lei, aparatele din oficiile poştale erau adesea defecte – în proporţie de una până la două treimi, iar cozile şi nervii creşteau direct proporţional cu numărul telefoanelor scoase din uz.
Şi am şi amintiri vagi, din primii ani ai copilăriei, când pentru convorbiri interurbane era neapărat necesară intervenţia unui operator; îţi făcea legătura şi te invita în cabina numărul N după o aşteptare care mie, cel puţin, mi se părea interminabilă. (Mă simt uluită şi încântată când mă gândesc că am parcurs, prin timp, calea de la operatorii umani la de-acum familiarele routere wireless – ca intermediari ai comunicării cu cei aflaţi nu doar în alt oraş, ci şi, ca-n poveşti, peste mări şi ţări.)

Aşa stând lucrurile, nici vorbă pe-atunci să ai sute de prieteni, din lumea largă, cu care să tăifăsuieşti, ca acum pe Internet, în timp ce-ţi bei cafeaua, ca să afli dacă pe la ei plouă sau ba, dacă şi-au cumpărat ceva nou, dacă s-au certat cu soacra, dacă şi-au găsit câinele pierdut sau dacă le-a fătat pisica, şi asta fără să-ţi pese că nu i-ai văzut decât în poze şi că pe unii nici n-o să-i vezi vreodată altfel.

(Fiindcă tot am ajuns la capitolul prieteni, la telefon nu puteai să vezi cu cine vorbeşti, aşa că, dacă-ţi plăcea să alergi după mai mulţi iepuri, se putea întâmpla să-i confunzi şi să-ncurci borcanele.)

Ei, şi cam atât pe tema” cum era fără”, deşi ar mai fi de spus multe şi mărunte. Să trecem la partea a doua:

 

CUM AR FI DACĂ N-AR FI

imagine primită chiar azi prin e-mail

N-aş putea să-i trimit jumătăţii mele conjugale e-mailuri cu pozele motanului descărcate de pe telefonul meu sau din aparatul de fotografiat şi, în loc să le vadă pe laptopul lui, ar trebui să vină le vadă pe al meu. 😀

N-aş putea să stau la bârfă pe Facebook şi nici nu m-aş putea lăuda cui vrei şi cui nu vrei cu pozele aceluiaşi motan, surprins în toată splendoarea dumisale.

N-aş putea să-i trimit (prin poştă) mătuşii mele de 92 de ani pozele propriei strănepoate, postate pe facebook de nepoata ei. (De ce i nu i le trimite direct nepoata, rămâne un mister. Conform versiunii oficiale, n-are timp.)

Mi-aş cunoaşte mai bine vecinii de bloc, fiindcă, stând atât de mult singură cu motanul, nevoia de socializare m-ar împinge să le sun mai des pe la uşi.

Nu m-aş mai simţi atât de nefericită când e nevoie să scriu de mână. Mă mir că încă n-am uitat cum se ţine creionul, stiloul etc.

N-aş putea să văd, online, filme întregi sau episoade din diverse seriale, ar trebui să le-nghit cu tot cu reclamele de la televizor.

N-aş şti ce preferinţe politice au prietenii mei (mai mult sau mai puţin cunoscuţi) de pe Facebook şi nu m-aş putea distra citind cum se ceartă între ei, pe tema asta sau pe diverse altele.

Fără dicţionarele online, traducerile ar fi o corvoadă. Aş sta cu teancul de dicţionare pe masă şi aş pierde o grămadă de timp răsfoindu-le; şi poate că nici n-aş găsi tot ce m-ar interesa. (Dar, în compensare, aş câştiga timp, fiindcă n-ar exista bloguri pe care să scriu şi să comentez.) Şi ar fi, sub toate aspectele, mult mai complicat să lucrez pentru edituri din alt oraş.

Nu v-aţi fi plictisit acum citind tot ce-am înşirat aici.
N-aş putea să particip la SuperBlog (la proba sponsorizată de  ), pentru care am scris acest articol, şi mi-ar părea probabil rău, fiindcă îmi plac concursurile.

Şi aşa mai departe. Dac-aş sta să-nşir tot ce-mi vine în minte, n-aş mai apuca să dorm în noaptea asta. (Apropo, dacă n-ar exista Internetul, n-aş mai adormi pe scaun, cu laptopul în faţă, ci în pat, cu o carte în mână. Şi poate-aş scăpa de cearcăne.)

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 90 de puncte

Anunțuri

17 gânduri despre „Cum era fără Internet – şi cum ar fi dacă n-ar fi

    • Pe astea le-am sărit, fiindcă butelie n-am avut niciodată, şi nici copii, ca să iau lapte pentru ei. Iar eu mă simt bine şi fără lapte. 🙂
      Adică butelie parcă au avut ai mei, când eram foarte mică, dar pe vremea aia la butelii încă nu erau cozi şi, chiar dac-ar fi fost, n-aş fi stat eu la ele.
      În general, am stat la foarte puţine cozi, fiindcă foarte multe se puteau cumpăra, la suprapreţ, pe sub mână.

      Apreciază

    • Da, e adevărat, oamenii erau mai comunicativi, se duceau mai des în vizite, ieşeau mai des să se-ntâlnească în oraş cu prietenii, cu cunoscuţii, în timpul unei călătorii cu trenul se legau mai uşor conversaţiile, se antrenau mai mulţi la discuţii. Acum (mai ales tinerii) tac chitic şi butonează telefoanele mobile sau ascultă muzică la cască.
      Iar viaţa era, cumva, mai tihnită…

      Apreciază

  1. Pingback: Eu la SuperBlog 2014 (toamna) | ropot de secunde...

  2. Si tataia ducea televizorul Diamant cu patura la reparat. Cu toate ca am prins cat de cat tehnologia, din adolescenta, nu pot sa nu remarc farmecul vremurilor pe care le-ai trait. 🙂
    Eu n-am primit scrisori, n-am vorbit decat o singura data la un telefon public, n-am vazut niciodata o masina de scris, of ce saraca in amintiri sunt! :))
    Foarte frumos articolul, felicitari! :*

    Apreciat de 1 persoană

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s