Ambianţă igienică

În loc de motto:

sursa imaginii şi a dialogului

Îngăduiţi-mi să mă prezint. Sunt Fely, şi niciodată nu mint când dictez, ca acum, câte-un discurs menit să ia parte la un concurs numit SuperBlog de ani mulţi, de când atrage bipezi adulţi, amatori să culeagă, într-o toamnă „fierbinte”, de pe taste cuvinte.

Sunt, după cum se vede-n poza alăturată, o felină mirobolantă, cu ochi imenşi, fascinanţi, hipnotizanţi, uneori terifianţi.

Dar, după cum aţi învăţat la şcoală, aparenţele-nşeală!

În realitate, credeţi-mă, sunt cumsecade, drăgăstoasă, blândă şi mieroasă – mai ales când cer, cu un mieunat, să-mi fie din şifonier eliberat trupul mlădios, după un popas somnoros pe raftul cu prosoape pliate, pluşate. Dar – miao! – sunt numai aparent curate, nu sunt sterilizate! Iar eu sunt sensibilă, sunt stilată, sunt o pisică aristocrată. Microbii mă oripilează, ştiu că prin lume gravitează, că aerul îl infestează, că pot ce nici visezi că se poate, că şi în apă ştiu să înoate! (De-aceea urăsc apa, prefer saliva mea! E antiseptică, fabricată instantaneu, de glande pe care le comand eu.)

Revenind la odihnă, la somnul în tihnă, îl practic cu deplină încredere pe cel din bucătărie, pe câte-un imaculat şi aseptic prosop de hârtie. Apoi, când mă trezesc, fugăresc câte-un sul rebel de hârtie igienică, dovadă că-s neam de mâţă vrednică. Şi apreciez daunele produse de igienă şi curăţenie în lumea microbilor vânaţi cu sfinţenie de femeia de serviciu, cu care intru uneori în litigiu fiindcă mă trezeşte cu-n aspirator guraliv, mitocan, care dă vânturi continuu, avan, smulgându-i din cotloanele lor pe viermii producători de hârtie igienică, deoarece nu-i place prezenţa lor scenică.

— Vai, draga mea Fely, vai, mi-a spus ieri motanul Gherase, cu ghearele-i politicos retrase, aceia-s păianjeni, draga mea, prin cotloane-şi ţes pânza…

— Ba nu, ba nu, Gherase, tu n-ai auzit de viermi de mătase? Hârtia e un material şi ea, se naşte la fel ca mătasea! Eu ştiu că toţi aceşti indivizi persecutaţi, dacă ar fi lăsaţi, ar ţese hârtie! Fiindcă e bine, se ştie, să fie de unică folosinţă tot ce le e oamenilor de trebuinţă când vor să se şteargă pe mâini, sau la nas, sau să ia praful de pe pervaz. La noi în vilă, să ştii, Gherase, domnesc principii sănătoase! Lili, doamna mea, oriunde s-ar afla, se fereşte până şi de uscătoarele cu care-şi zvântă bipezii labele lor fără gheare şi păr. Căci s-a s-a descoperit că, într-adevăr, în aerul cald, zgomotos, salmonella trăieşte!

Dar Gherase, incult ca un peşte, de salmonella n-are habar! Tipul ăsta e în zadar motan de medic primar! În schimb, încăpăţânat, mă bate pe mine la cap.

— Fely, ar fi cazul să ştii că păianjenii nu ţes hârtii, nici igienice, nici de alt fel.

— Atunci ar fi cazul să-şi facă din asta un ţel! Fiindcă, stimate motan, hârtia-i utilă chiar şi-n automobil, şi pentru volan, asigură pretutindeni protecţie, fereşte de germeni şi de infecţie!

— Ce germeni, Fely, dă-i încolo de germeni! Mai bine să vorbim despre gemeni! Am aflat că noi suntem fraţi, din aceeaşi mamă şi din doi taţi. Şi mi s-a spus că-i de bonton pisicesc cu dulcea mea soră să mă însoţesc…

— Miao, mă tem că ţi s-a spus o prostie! Dar, dacă-mi dăruieşti un sul de hârtie – igienică! – spre-a o smotoci, poate că te voi putea îndrăgi în săptămâna brânzii, când miorlăie noaptea bolânzii. Şi, cine ştie? Poate ne-o fi iubirea feerie pe mătăsoasa hârtie! Dragoste romantică, în ambianţă igienică!

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 90 de puncte