Declaraţie de intenţie

Având în vedere nota primită (80) pentru primul articol înscris la actuala ediţie a SuperBlogului, am ajuns la următoarea concluzie: e adevărat c-am spus că n-o să-mi fac probleme din cauza notelor, dar timpul meu e o chestie la care ţin. Şi n-are rost să mi-l irosesc (mai ales că nu-mi prisoseşte câtuşi de puţin) stricând orzul pe gâşte. În concluzie, n-o să renunţ la personajele mele şi la poveştile lor, dar n-o să le mai scriu neapărat pentru SuperBlog. Cu SuperBlogul poate o să continui, dar scriind mai ales chestii de genul ăsta, cu care m-am distrat până acum pe lângă concurs.

Şi da, ştiu că pot să fac contestaţie. Dar ce sens ar avea? Articolul meu nu e singurul notat aiurea, de aceea cred că mi-aş pierde de pomană timpul ăla la care spuneam că ţin. 😛

(Şi poate că articolul în cauză e într-adevăr de nota 8. Dar, în acest caz, altele, notate cu mai multe puncte, sunt de nota 5. :mrgreen: )

COMPLETARE ULTERIOARĂ (14.10.2014, 10:30):

M-am trezit (târziu, ca de obicei 🙂 ), cu gândul să-mi sacrific totuşi 10 minute pentru o contestaţie. Mă roade curiozitatea, vreau să primesc de la juriu o justificare a notei.

RĂSPUNSUL JURIULUI (18.10.2014, 20:00):

„Din pacate, desi respecta cerintele si este corect scris, textul nu ne-a cucerit intr-o asemenea masura incat sa-l notam cu mai mult si, evaluand comparativ cu celelalte articole (notate cu punctaje de la 60 de puncte la 100), consideram ca nota este cea corespunzatoare si o mentinem inclusiv dupa rejurizare. Abia asteptam insa sa-ti citim creatiile la viitoarele noastre probe, cu siguranta vor fi si mai bune. Mult succes in continuare!”

Ei bine, n-a trebuit să caut prea mult un text care, după o evaluare comparativă, a cucerit juriul într-o asemenea măsură încât i-a dat 82 de puncte, cu 2 mai mult decât a primit articolul meu. Vă invit să-l citiţi.

Şi, dacă mai aveţi răbdare, iată şi unul notat cu 90 de puncte:

Anunțuri