— Hei, spune doamna Lili, imediat ce-l vede pe încă necunoscutul poet Arald Dlara instalat pe canapea, cu o cafea în faţă, crezi că eşti singurul creator de versuri din viaţa mea? Ia ascultă ce-a scris coana Matilda, draga mea prietenă din blocul de vizavi:
Când eram la grădiniţă, mătuşile mele aveau televizor.
Alb-negru, că pe-atunci nici pozele nu erau color.
Adormeam seara în faţa lui pe canapea
fiindcă nu făcea
mereu oferte
de poveşti suculente,
cu feţi frumoşi şi consânzene
fugărindu-se prin poiene
în număr suficient pe metru pătrat.
Găseam mai mulţi când mă puneam pe visat.
Însă televizorul ăla mi l-a prezentat
pe Căpitanul Val-Vârtej
şi tot pe ecranul lui am văzut înmormântarea lui Dej –
deşi n-am priceput mare lucru din ea.
Dar am crezut că pe mătuşă-mea o durea ceva,
când a oftat auzind cine-i urma
răposatului
la cârma statului.
Motanul meu, sărmanul de el,
e prea mititel,
n-a prins un asemenea aparat
lat,
pe care dormeau mâţele perechi
cu milieuri sub urechi.
Dar o să-i iau cadou
un televizor nou,
de la un magazin online.
Cadou pentru el, pentru mine fain. 🙂
Mă-ntreb doar dacă au, cumva,
pe la niscai promoţii, ceva,
nişte ochelari speciali, pisiceşti,
ca să vadă şi el poveşti
cu peşti fiţoşi,
delicioşi,
şi cu oarece şoareci 3D, grăsuni,
şi să-nceapă să creadă-n minuni.
- Text scris pentru SuperBlog, proba sponsorizată de
- Poza televizorului alb-negru a fost preluată de pe forumul hotnews.ro, iar cea cu pisicile îmi aparţine.
- Despre câte un cadou sau altul au mai scris şi alţii. Îi găsiţi în tabelul lui Eddie.
__________________________________
__________________________________
Nota primită: 98 de puncte
„nu mai mult de 3 link-uri spre site-ul marketonline.ro. In rest, puteti include si alte link-uri, inclusiv spre articole proprii.”
Așa că puteai pune link, liniștită!
Acum, la subiect: ce baftă pe Dej că apăruse tv-ul și pe la noi! În ’65, când a murit Dej, cred că aveau câțiva televizoare. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Atunci pun linkul în articol şi şterg comentariul. Mulţumesc. 🙂
Îmi aduc foarte bine aminte de ziua aia. În casă – la mătuşi, surorile mamei, unde stăteam des, era o atmosferă sumbră. Iar când a auzit de Ceauşescu, una dintre ele a exclamat: „Vai!” Şi eu am întrebat, probabil cu naivitate: „Ăsta e rău?” E o chestie care mi-a rămas în memorie. Mi-a fost frică, nu ştiu exact de ce, dar am avut impresia că se întâmplase o mare nenorocire.
Şi televizorul mătuşilor lor era Tonitza, ca acela din poză.
Ai mei au cumpărat televizor mai târziu, când aveam eu vreo 9-10 ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Primul meu tv a fost direct, color, dar erau culori fade. Înainte de el, unchiul meu a avut tv alb negru și i-a pus un filtru, făcut de el și vedeam bicolor. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..ba, eu mi-aduc aminte ca la 21 de ani m-am mutat singura şi n-aveam bani de un tv nou. Mi-au lăsat ai mei acel Venus vechi la care, culmea, ataşasem un videorecorder, tot demodat, şi mă uitam la filme non stop. Eram tare fericita. Abia la 25 de ani mi-am luat tv nou şi un harb de masina. Amândouă in aceeasi perioada. Ehehe, ce nostalgii s-au provocat pe aici, si desi e mai multă bună stare acum, am in suflet vremuri ..pasnice si calde.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super articolul, mi-a placut la nebunie 🙂
Acela e Griska cu o prietena??
Televizoarele acestea plate nu sunt prea comode pentru neamul pisicesc,totusi Thomas isi face cuib in spatele acestuia .I se vad doar ochii din cand in cand 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu e Grişka. Sunt doi motani de-ai socrilor mei, de la ţară – care, între timp, s-au prăpădit, sărmanii (motanii, nu socrii, slavă Domnului 🙂 ).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
..mie imi place sa-mi amintesc de televizorul meu alb negru, cu lampi, marca Venus. Dar sa stii că mi-as dori şi unul de asta fitos pe care fain ni l-ai mai prezentat tu aici. Doar pisicile nu mai au unde se aseza. Si dacă faceti rost de ochelari pisicesti, mă abonez: imi vor fi de trebuinta două perechi. Succes!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
Dacă ar exista ochelarii ăia, mâţele ar fi, cred, într-adevăr în culmea fericirii 😀
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Cioburi de chihlimbar and commented:
Pentru că şi eu mă uitam la televizorul alb-negru, cam tot pe vremea aia 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare aș vrea să-l revăd pe Căpitanul Val-Vârtej! Și pe Paganel și pe Baronul Munchausen. De toți cei care mi-au încântat copilăria mi se face uneori un dor grozav! Oare cum ar fi arătat color? Dacă alb-negru au fost de neuitat, color erau fără egal, nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ar fi frumos dacă s-ar redifuza serialul! Cred că l-aş umări cu mare plăcere, simţindu-mă din nou copil 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca va iesi o carte din aventurile doamnei Lili! 🙂
Super!
Cat despre notele de pe bloguri… tocmai am citit un articol premiat de un blog si
am ajuns la concluzia ca a fost probabil unicul articol care a participat la concurs! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Cita, mă bucur că-ţi place 🙂
Poate c-o să-mi iasă o carte despre doamna Lili – aş fi încântată dacă mi-ar reuşi! 🙂 Dar tocmai m-am hotărât să n-o mai scriu pentru superblog.
ApreciazăApreciază
Ce amintiri cu televizoarele alb-negru si ce de povesti au spus ele…la subiect, sunt deacord cu Edie, motanii de azi habar n-au ce au pierdut cand s-a inventat TV-ul plat!
Bafta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, despre televizoarele alb-negru şi despre poveştile lor s-ar putea scrie romane întregi! 🙂
Iar pisicile au fost într-adevăr nedreptăţite când s-a trecut la televizoarele plate! 😀
Baftă să fie pentru toată lumea!
ApreciazăApreciază
Reblogged this on REBLOG and commented:
Pentru că sunt şi eu un soi de pissssică dornică să creadă-n minuni! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place teribil stilul ! Mult succes 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
Asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
nelipsitele mileuri si pisici faceau casa buna cu televizoarele alb-negru… la care nu prea aveam ce vedea, poate cu exceptia programelor de Revelion (dupa care mai tanjezc si azi, recunosc!)
multa bafta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cei apropiaţi de vârsta mea îşi aduc aminte şi de vremurile mai bune (dinainte de 1981) când aveam şi ce vedea 🙂 Am văzut atunci multe filme şi seriale de care-mi amintesc cu plăcere, plus piese de teatru cu marii noştri actori, plus emisiuni de divertisment, plus transmisii în direct de la olimpiade şi de la alte evenimente din lumea sportului…
Baftă să fie pentru noi toţi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Eu la SuperBlog 2014 (toamna) | ropot de secunde...