Cadou pentru el, pentru mine fain

— Hei, spune doamna Lili, imediat ce-l vede pe încă necunoscutul poet Arald Dlara instalat pe canapea, cu o cafea în faţă, crezi că eşti singurul creator de versuri din viaţa mea? Ia ascultă ce-a scris coana Matilda, draga mea prietenă din blocul de vizavi:

Când eram la grădiniţă, mătuşile mele aveau televizor.
Alb-negru, că pe-atunci nici pozele nu erau color.
Adormeam seara în faţa lui pe canapea
fiindcă nu făcea
mereu oferte
de poveşti suculente,
cu feţi frumoşi şi consânzene
fugărindu-se prin poiene
în număr suficient pe metru pătrat.
Găseam mai mulţi când mă puneam pe visat.
Însă televizorul ăla mi l-a prezentat
pe Căpitanul Val-Vârtej
şi tot pe ecranul lui am văzut înmormântarea lui Dej –
deşi n-am priceput mare lucru din ea.
Dar am crezut că pe mătuşă-mea o durea ceva,
când a oftat auzind cine-i urma
răposatului
la cârma statului.

Motanul meu, sărmanul de el,
e prea mititel,
n-a prins un asemenea aparat
lat,
pe care dormeau mâţele perechi
cu milieuri sub urechi.

Dar o să-i iau cadou
un televizor nou,
de la un magazin online.
Cadou pentru el, pentru mine fain. 🙂
Mă-ntreb doar dacă au, cumva,
pe la niscai promoţii, ceva,
nişte ochelari speciali, pisiceşti,
ca să vadă şi el poveşti
cu peşti fiţoşi,
delicioşi,
şi cu oarece şoareci 3D, grăsuni,
şi să-nceapă să creadă-n minuni.

 

---

• Text scris pentru SuperBlog, proba sponsorizată de
• Poza televizorului alb-negru a fost preluată de pe forumul hotnews.ro, iar cea cu pisicile îmi aparţine.
• Despre câte un cadou sau altul au mai scris şi alţii. Îi găsiţi în tabelul lui Eddie.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 98 de puncte