Oglinda

… Înfrigurat, viteazul Negriss şi-a pus în teacă paloşul cu care scurtase de cap şapte vrăjmaşi şi-a înfipt privirea în oglinda pe care o ştersese de sânge în pripă, cu mâneca lui largă. Şi un zâmbet i-a întinerit chipul. Pentru că odaia pe care o privea nu mai era cea din care privea!

– În sfârşit! s-a bucurat. E timpul, nu-i aşa?

– Aşa e! i-a răspuns, gâfâind, bărbatul din oglindă, care ar fi fost, leit, Negriss– dacă n-ar fi avut straie de negustor, nu de războinic, şi dacă nu i-ar fi lipsit petecul cu margini zdrenţuite de pe ochiul stâng.

~ * ~

În clipa aceea, Anghel Lungescu, poreclit Colecţionarul, a sărit literalmente în sus, trezit brusc din somn de două miorlăituri gemene, parcă unite într-un urlet prelung. Şi, o fracţiune de secundă mai târziu, s-a auzit pocnetul oglinzii.

Al oglinzii din vis? Visul din care nu-şi mai amintea decât un crâmpei de la sfârşit?

Ei, cine ştie, poate că se spărsese şi aceea, în clipa regăsirii celor două chipuri identice. Poate că se spărsese – fenomen parcă mai explicabil decât desprinderea din ramă a oglinzii grele de cristal de deasupra capului său, o valoroasă piesă de colecţie.  Căzuse de pe perete şi se făcuse bucăţi izbindu-se de căpătâiul înalt al patului, iar un ciob lunguieţ şi ascuţit, ca un pumnal călăuzit de un blestem, i se înfipsese în pernă.

Oare ce-ar spune Criminalistul dacă i-aş istorisi povestea asta? se întreabă Anghel, doi ani mai târziu, răsucindu-şi mustaţa cu gândul la noua lui cunoştinţă – un om care i-ar putea deveni prieten. Şi oare ce-aş fi păţit dacă nu m-ar fi trezit brusc Negriss cel Chior şi Griss, făcându-mă să-mi salt capul? meditează apoi, cu ochii la poza bătrânilor motani gemeni, dar nu identici (tot piese de colecţie), aflată la loc de cinste pe frumoasa lui ştampilă – cea cu care adaugă un impunător „COLECŢIONARUL ANGHEL”, deasupra propriei semnături de pe scrisorile neoficiale.

De fapt, mulţumită posibilităţii de personalizare oferite de ImageCard Designer, softul pus la dispoziţie de Colop, o firmă pe care e încântat c-a descoperit-o, Anghel îmbină utilul cu plăcutul înfrumuseţându-şi colecţia de ştampile necesare muncii de director de marketing cu fotografiile unor animale dragi inimii sale largi – însă nu mai dragi decât cele două feline dolofane care poate că nu i-au salvat chiar viaţa, dar, graţie unui presentiment mai presus de fire, l-au ajutat să evite un accident dureros de neplăcut.


  • Text scris pentru SuperBlog 2014.
  • Fotografia celor două pisici îmi aparţine.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 81 de puncte
__________________________________
__________________________________

Textul a fost modificat; iniţial, povestea din visul neterminat era cea de aici.

Anunțuri

Un gând despre „Oglinda

  1. Pingback: Eu la SuperBlog 2014 (toamna) | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s