E toamnă iar… Anul e un partener previzibil. Fără mutări surpriză. Le repetă conştiincios, nu te face niciodată mat.
Şahistul zâmbeşte, amuzat de propriul său gând, şi se ridică încet de pe bancă, plimbându-şi privirea în lungul aleii. Oameni ioc, flori puţine, sărăcăcioase…
În parcul din urbea lui provincială, toamna miroase a pustiu.
Mda, îşi spune, dar… Doar n-am venit în parc să fur flori. E piaţa plină.
În piaţă, toamna miroase a culoare.
Însă Şahistul nu vrea să cumpere flori. Ar fi un gest banal, previzibil. Şi el vrea s-o facă pe doamna Lili mat.
A cunoscut-o la Lacul Sărat (ea îşi adusese la tratament bunica, el îşi însoţea tatăl), într-o toamnă cu miros de nămol, de sare şi de benzină. Maşina lui era albă, a ei era roşie…
Roşie ca focul pasiunii care i-a unit în vreme ce-au admirat împreună înserarea, lacul pustiu, dărăpănăturile, construcţiile neterminate, câinii vagabonzi…
Oare ce i-ar putea dărui în amintirea acelei toamne peste care s-au aşternut alte nouă? În amintirea parfumului ei deosebit?
Parfum… Da, o sticluţă de parfum cu efluvii de toamnă pastelată, plină de căldura pasiunii…
Mda, dar parfumurile sunt scumpe, şi el are o familie de întreţinut, copii nu sunt încă destul de mari, încă mai e dator să le plătească pensia alimentară.
În schimb, Colecţionarul are parfumuri. Colecţionează şi aşa ceva. Oare ce nu colecţionează omul ăla?
Femei. Asta nu colecţionează. Se mulţumeşte, şi el, tot cu doamna Lili. Care, în schimb, colecţionează bărbaţi!
Însă Colecţionarul ar vrea s-o cucerească. Definitiv. S-o cucerească ei doi. La urma urmelor, un menaj a trois ar fi de preferat harababurii din viaţa ei de acum!
Aşa că i-ar putea oferi un cadou împreună. Colecţionarul a făcut deja trei propuneri:
Iar el, Şahistul, ar trebui s-aleagă. Să aleagă parfumul. El, pentru care parfumurile sunt o necunoscută! Şi să-şi aleagă viitorul, încă şi mai derutant decât parfumurile! Pentru viitor, variantele nu sunt doar trei, ci patru:
- doamna Lili lăsată de capul său, femeie a tuturor bărbaţilor pe care şi-i doreşte, împărţindu-se între ei aşa cum doreşte;
- doamna Lili numai pentru el şi Colecţionar;
- doamna Lili numai pentru el, făcută mat printr-o mutare ingenioasă;
- doamna Lili dispărută din viaţa lui de funcţionar liniştit, cu un post călduţ la Casa de Pensii, cu existenţa măcinată numai şi numai de partidele de sah.
Dar o partidă de şah e floare la ureche pe lângă partida asta, pe care-o joacă cu viaţa, în care cel mai fericit rezultat nu poate fi decât … pat.
Patul doamnei Lili, îmbibat, pentru el, un bărbat de 50 de ani care se crede raţional, cu mireasma primăverii… Numai în sufletul lui e toamnă. E toamnă iar… Zi după zi…
Înscriu această descriere a Şahistului, al cincilea şi penultimul personaj al viitorului meu roman superblogărit, în tabelul Mirelei, alături de alte articole dedicate toamnei şi parfumurilor ei.
Frumoasă descriere și minunate imagini! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Şahistul, al cincilea şi penultimul personaj al viitorului tău roman superblogărit, Colecționarul de parfumuri și Lili, colecționara de bărbați, iată câteva personaje care îmi stârnesc curiozitatea și, cum știu ce condei ai tu, Vero, am convingerea că de aici va ieși acea carte pe care nimeni (cel puțin din blogosferă) n-o va rata. Imaginile însoțesc scriitura ca și cum s-ar fi întâmplat aievea, sau poate chiar așa s-a întâmplat. Parfumul se simte la fiecare cotitură, e foarte toamnă și foarte parfumată aici, atât în cuvinte, cât și în imagini și sticluțe. Si Lolita m-a cucerit de când l-am aspirat cu nesaț prima oară, e tămâios, dar cu nimic mai prejos nu sunt *ambratul și *tutuniul. Îmi place toamna, am așteptat-o de data aceasta! Mi-a mai plăcut cândva, și uite că a revenit în top, imediat după miezul primăverii. Partea ei arămie, coaptă, bogat aromată. Felicitări, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Mirela! 🙂
Felicitări şi ţie, pentru tot ceea ce creezi, din cuvinte, ca şi din linii, umbre şi culori aşternute pe hârtie şi pe pânză!
ApreciazăApreciază
Pingback: Toamna | my heart to your heart
Mie imi place parcul cu aleile lui si copacii batrani, cred ca nici un parc modern nu are farmecul celor vechi.Sper ca Sahistul sa-si gaseasca linistea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, copacii bătrânii au un farmec al lor, inegalabil.
ApreciazăApreciază
grea dilema ptr un Sahist ce traieste mai mult in lumea lui… asta ii trebuia bietului om, amor la batrante. bine, ca nici nu e asa batran. are timp sa aleaga oricare din optiunile descrise.
fotografiile compun ele insele o poveste de toamna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prea bătrân pentru amor nu e, asta ţi-o pot spune cu certitudine, fiindcă am acasă unul nu de 50, ci de 59 de ani! 😀
ApreciazăApreciază
ups 😀 . de fapt cred ca am vrut sa spun palpitatii din amor . am dres-o? sper ca da :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai liniştită, că nu trebuia să dregi nimic, n-ai stricat nimic. 🙂
Eu voiam să zic doar că… sunt „documentată” în privinţa asta! 😆
ApreciazăApreciază
Și dacă-i vorba despre toamnă îl invit pe șahist pe blogul meu,( trimitere la postarea mea despre toamna – sa vezi ce-a innebunit padurea la mine) să facem un schimb de impresii despre toamnă… te aștept 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru invitaţie 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Personajele SuperBlogului meu | ropot de secunde...
Imi place mult un ingredient la care nu te-ai zagarcit: umorul fin.
Daca si cartea va fi in acelasi ton, va fi foarte placuta la citit.
Ma tot framant: poate ca daca ma pricepeam macar putin la sah, l-as fi putut ajuta putin pe Sahist 🙂
Glumesc, desigur. Nu-s in stare sa ma ajut pe mine in materie de iubire 🙂
Multumesc pentru randurile captivante. Sa ai un weekend placut, Vero!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc şi eu pentru aprecieri. 🙂
Duminică plăcută în continuare!
ApreciazăApreciază
Pingback: Aptitudinea trecerii dincolo de ziduri | Metafora buzz-ului
Pingback: Semnificaţia cercului | Metafora buzz-ului
Pingback: Găsit jucărie nouă | ropot de secunde...