Dragoste şi culoare

harta senzorială a emoţiilor, împrumutată de aici

S-ar părea că n-am greşit din cale-afară când am afirmat, într-un comentariu de pe blogul Vienelei, că:

Dragostea e roşie, întotdeauna roşie. E foc în sânge, sau sânge aprins, demenţă, dăruire şi… rapacitate. Şi, dacă găseşti omul potrivit, anii nu o sting. Mocneşte undeva, în adâncul fiinţei tale, şi vâlvătăile i se mai înalţă când şi când, la fel de roşii ca la 16 ani.

Totuşi, mă gândesc că, poate, cotropind şi contopind suflete, dragostea ajunge la o incandescenţă albă… Sau cel puţin incandescent de albă o vedeam/simţeam când am scris asta:

(Deşi nu s-ar zice, am scris cu mâna, nu cu piciorul! :mrgreen: )



Articolul e  scris cu un gând şi către o altfel de dragoste: cea pe care continui s-o simt când mă gândesc la tata, care ar fi împlinit azi 101 ani. (Şi nu, eu n-am vreo 75, cum s-ar putea crede, sunt ceva mai „tinerică”. Tata era luat drept un bunic tânăr când ieşea cu ghindoaca de mine la plimbare… 🙂 )
Cred că dragostea pentru părinţi are culoarea cerului senin…

Dar ce culoare are dragostea pentru pisici?

Dar dragostea pisicilor?

Anunțuri

9 gânduri despre „Dragoste şi culoare

  1. Să-ți fie frumoasă amintirea tatălui tău!
    Să știi că ne asemănăm cumva, căci și tatăl meu ar fi împlinit anul acesta 100 de ani, iar eu, ca si tine, sunt departe da a avea cei 75 de ani bănuiți de unii. E drept că nici tânăr nu mai sunt, după anii ce-i port în spinare, ci numai după sufletul meu!
    Și ne mai asemănăm pentru că și eu văd roșie dragostea, ca focul ce pârjolește inimile celor doi!
    Însă eu nu am descris iubirea în versuri, căci mai ades tristețea și melancoliile m-au îndemnat a pune mâna pe condei.
    Cât despre versurile tale, mă regăsesc în ele într-un fel, cu atât mai mult cu cât, în același an eram și eu cuprins de-o dragoste răvășitoare!

    Apreciat de 1 persoană

  2. tinerica ce a scris poemul care a curs pe foaie simtea, traia si prin varful stiloului ce imprima foii sens si traire vie continua sa intinereasca cu fiecare amintire ce reitereaza timpul facandul regenerat. si asa gasesti prin locuri pe unde nu le-ai fi crezut posibile, ceva ce credeai posibil disparut. vie e amintirea parintelui ce parea altora bunic si simtirea fata de acesta e noua pentru ce a insemnat el pentru ghindoaca ce acum a intinerit!
    duminica frumoasa si linistita sa fie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Îmi place la nebunie poemul scris cu stiloul, păstrat în timp. E teribil de actual şi profund. Luna mai, pentru mine, e o lună încercată, o lună cu emoţii, o lună în care mi-am pierdut tatăl, repede, prea repede, având doar 65 de ani. Au trecut 7 ani de atunci şi încă nu m-am vindecat. Citindu-te, îmi dau seama că nu ne vindecăm de dragoste, ci poate creşte, parcă, dar…un pic diferit. Ce culoare are dragostea mea? Are două culori, ce se regăsesc în multe elemente din viaţa mea: roşu şi alb. Dragostea pentru pisica mea birmaneză…era violet. Poate greşesc, dar cineva îmi spusese că violetul…vindecă. Pe mine Zizi m-a vindecat de …nerăbdare. Nu ne-a acceptat din prima; o luasem prea matură pentru a mai avea încredere în oameni şi, după doi ani, era precum un câine, se ţinea după mine peste tot. Ce am primit de la ea, nu am primit de la niciun animal din casă, şi ştii că am câteva. Un gând bun trimit către tine şi altul către taţii noştri ce, poate, ne privesc cu drag şi ne îndrumă paşii şi ne alină sufletele. M-am lungit, mă scuzi…

    Apreciat de 1 persoană

    • E bine că te-ai lungit, ţi-am citit comentariul cu plăcere 🙂

      Îmi pare sincer rău pentru Zizi, ştiu cum e când te ataşezi de-un animăluţ. În primii ani, eu aveam coşmaruri în care-l pierdeam de pe Grişka; odată am visat că l-am găsit pe jumătate sfâşiat de câini şi, când m-am trezit şi l-am simţit, cald, lipit de picioarele mele, am fost într-al noulea cer 🙂

      Sper că taţii noştri ne privesc, de undeva, cu drag… Îmi place să cred că e adevărat.

      Apreciază

  4. Pingback: Pe margine de imagine | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s