Tocmai mi-am dat seama că nu pentru SuperBlog 2013 am scris primele advertoriale din viaţa mea!
De când poartă numele ăsta, „Floarea de Loldilal” e un blog-advertorial, căci, articol după articol, face reclamă unicei mele cărţi tipărite pe hârtie (pe care doritorii o pot însă comanada şi în format electronic).
*
„Închise ochii şi inhală aerul gros şi înmiresmat care i se învolbura în jur precum un abur. Cu ceva timp în urmă, ar fi fost dezgustat de duhoarea Templului, dar asta se întâmpla înainte de a fi fost blagoslovit cu ascuţimea simţurilor. Planta îi făcuse acest dar, precum şi multe altele. Acum totul se schimbase. Pentru el, mirosul era un peisaj într-o continuă schimbare, pictat în toate culorile imaginabile, aici strălucitor şi limpede, aici întunecat şi misterios. Erau munţi, canioane şi deşerturi de arome, oceane şi bolţi celeste, râuri şi pajişti, o panoramă magnifică de miresme, imposibil de descris în limbajul omenesc. Prin comparaţie, lumea era o imagine plată, urâtă şi aridă.”
Douglas Preston & Lincoln Child – Relicvariul (al doilea roman din seria Pendergast)
Mi-am adus aminte de citatul ăsta – cum aş fi putut să-l uit, când eu sunt muza sub a cărei oblăduire a fost…
Vezi articolul original 429 de cuvinte mai mult
