SuperBlogul m-a cam albit.
Nu, n-a fost din cauza articolelor, sunt obişnuită să scriu, sunt obişnuită să mă duc la culcare la ore târzii. Şi pe unele le-am scris chiar cu mare plăcere, deşi plăcerea cu care le-am scris a fost adesea invers proporţională cu nota primită 😛 Deh…, de gustibus…
Dar să revenim la oile noastre – adică la perii mei albi. Care continuă să-mi iasă, nu din cauza aşteptării notelor, ca în perioada concursului, ci fiindcă acum aştept lista premiilor, mă uit după ea de… ştiu eu? Să tot fie de vreo zece ori pe zi… 😆 Pentru că vreau să ştiu exact ce-o să-mi aducă Moş Crăciun 🙂
Aşadar şi prin urmare, fiindcă apariţia listei mai sus pomenite n-o pot grăbi, iar pe a perilor albi n-o pot opri, am făcut ceea ce n-am mai făcut în viaţa mea: mi-am vopsit „podoaba capilară” 🙂 Şi iată-mă-s, cu şi fără ochelari – şi cu pete puse de lumina insuficientă (nu se poate zice că-s un fotograf priceput 😛 )
Oare m-am schimbat mult? 😆
Şi parcă tot motanul e, oricum, cel mai frumos 😀
Si eu m-am uitat dimineata dupa lista promisa, dornica sa aflu daca e cazul sa merg la piata dupa branza sau imi trimit fetele de la Delaco. :)))
Cu putin noroc, poate primesti de la Farmec un sampon care sa iti protejeze proaspata vopsea. Ai un zambet atat de cald, ca imi vine sa inchid centrala! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Vienela! 🙂
Pe cei de la Farmec n-am reuşit să- farmec 😀 , nu mi-au dat niciun premiu. Doar dacă dau câte ceva pentru toată gaşca, sau măcar pentru toată gaşca din fruntea clasamentului 🙂
ApreciazăApreciază
Vai, si eu care sunt in cautare de o vopsea care sa ma albeasca! E adevarat doar pentru o seara. M-am gandit sa-l trimit pe Miaurica in locul meu, dar tigratul nici nu se gandeste sa iasa din culcusorul lui de pe teava de apa calda ca sa fie mangaiat de zeci de fete.
ApreciazăApreciază
Pentru o seară… ia-ţi o perucă! 😀
Iar pe Miaurică îl înţeleg, nu se dă căldurica din mână pe mângâierile de pe gard 😆
ApreciazăApreciază
Eu aș spune că nu te-ai schimbat de loc. Mai ales în priviri găsesc aceeași sclipire ștrengărească din copilărie!
Trebuie să mai spun și că mi-a plăcut tot ce am văzut în aceste fotografii, cu și fără umbre, cu și fără fire albe, cu și fără motan!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Mugur! 🙂
Sclipirea a rămas, probabil, fiindcă mi-a rămas şi cheful de joacă 😀
ApreciazăApreciază
Fără cheful de joacă am fi niște bătrâni morocănoși. Dar se pare că noi încă mai suntem tineri și frumoși (numai tu), plini de viață.
ApreciazăApreciază
Important e să ne păstrăm sufletul tânăr, nu?
ApreciazăApreciază
Uneori mi-e și teamă să mă gândesc la diferența de vârstă între sufletul și trupul meu, căci în suflet sunt încă licean, iar trupul zice că vrea să nu mai meargă la serviciu, că s-a cam săturat! Plăcută dar și tare grea o astfel de dedublare!
ApreciazăApreciază
Ştiu cum e… Ai dreptate! 🙂
ApreciazăApreciază
Bai, Matilda! In sfarsit pun si eu un chip ropotelor de secunde. Sigur nu ma asteptam sa arati asa, dar surpriza este una numa’ buna 🙂 Iti intorc zambetul sa stii. De schimbat nu te-ai schimbat, dar imi permit sa iti recomand ceva – o tenta mai deschisa un pic, spre saten inchis nu chiar brunet. iti inaspreste trasaturile calde, vorba Vienelei. Iar dupa poza aia cu Indianul-Talpa-iute ma topesc 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru recomandare, îmi confirmă părerea 🙂
N-am pic de experienţă la vopsele de păr, am ales-o în grabă la coafor şi-n poza din catalog mi s-a părut altfel, plus că acolo mai şi scria că e şaten închis 🙂
Când am văzut rezultatul final mi-am dat seama că nu e tocmai ce voiam, dar… Dacă o să continui cu vopsitul o să caut, cu siguranţă, ceva mai deschis, de genul culorii naturale (din tinereţe 😛 ) a părului meu.
ApreciazăApreciază
alooo… vezi că deşi îs prinsă până peste cap, simt că nu prea te ocupi de traduceri! păi aşa ne-a fost vorba? 🙄
glumesc, desigur. numai că nu ştiu ce reacţie aş avea să te văd cu această culoare, când eu te ştiam altfel. 😀
ApreciazăApreciază
Ocărăşte-mă (în privinţa tradusului), că merit! 🙂
Deocamdată sunt eu însămi foarte surprinsă ori de câte ori mă uit în oglindă 😆
ApreciazăApreciază
te cred. aşa am păţit şi eu când am decis să nu mă mai laud cu firele albe. 😆 de-acum nu s-ar zice că mă strădui să le ascund prea des, dar m-am obişnuit.
ApreciazăApreciază
Da, obişnuinţa apare întotdeauna… şi aş zice că destul de repede, cel puţin la mine 🙂
ApreciazăApreciază
Fotografia cu pana e minunată! Erai sora lui Winnetou, Nşo-ci parcă?!
ApreciazăApreciază
Parcă Nşo-ci, nu-mi mai aduc nici eu bine aminte, deşi am citit „Winnetou” de vreo 3-4 ori, a fost una dintre cărţile mele preferate în primii ani ai adolescenţei (pe locul 2, după „Cei trei muşchetari”).
Dar eram, oricum… cu chef de joacă 🙂
ApreciazăApreciază
Sincer, mie imi place si cum iti sta grizonata, mi se pare o culoare atat de…nobila.
ApreciazăApreciază
Am foarte multe şanse să revin la grizonare, vopseaua trebuie refăcută cu regularitate şi nu mă-ncântă ideea unei obligaţii în plus 😀
ApreciazăApreciază
Răspund la întrebarea: „Oare m-am schimbat mult?” Deloc! Eu văd pe chip acelaşi zâmbet uşor-uşor melancolic, aceeaşi bunătate, deci … nimic schimbat! „Carapacea” nu contează!
ApreciazăApreciază
Da, ai dreptate, „carapacea” e nesemnificativă, nu are mai multă importanţă decât oricare alt… ambalaj 🙂
ApreciazăApreciază
Chipul ţi-a rămas acelaşi deşi mi se pare că vopsită pari mult mai copilaş decât cu părul grizonat.
ApreciazăApreciază
🙂 Mulţumesc pentru „copilaş” 🙂
Da, părul grizonat îmbătrâneşte, lumea a-nceput să mă-ntrebe dacă sunt pensionară Şi adevărul e că aş putea să fiu, dacă m-aş mulţumi cu pensia anticipată 🙂
ApreciazăApreciază
ce dragut, zambetul te-a urmarit toata viata 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
Dar oamenii zâmbesc de obicei când se fotografiază, nu? 😀
ApreciazăApreciază
daca o fac numai atunci, e grav 😛
ApreciazăApreciază
Ei, n-am spus asta 🙂
ApreciazăApreciază
nu e neaparat sa zambeasca, eu una ma prostesc :)))cu figuri de alea urate,
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază