Crema din garsoniera nupţială

Mă trezeşte o rază de soare, îmi cade pe ochi după ce s-a strecurat, cu o precizie sadică, prin golul milimetric dintre draperiile subţiri, străine, care reuşesc să ţină dogoarea amiezii dincolo de ele…

Casc, întind mâna către noptiera străină, îmi găsesc ceasul…

Pe naiba amiază! E două şi jumătate!

Dar nu se poate spune că am dormit prea mult. Nu după noaptea nunţii, a nunţii mele!

O nuntă mică, dar frumoasă, numai şi numai cu cei foarte apropiaţi nouă. Locul rezervat pentru „felicitări, masă şi dans” a fost apartamentul spaţios al mătuşilor mele, care ocupă în întregime etajul întâi al unei case construite între cele două războaie. Acum acolo dorm, e posibil să mai doarmă încă, alături de mătuşi, câteva rude venite din provincie. Iar la mine, la părinţii mei acasă, în apartamentul nostru de bloc, dorm, alături de ei, e posibil să mai doarmă încă, proaspeţii mei socri.

Noi, eu şi mirele, suntem în… „garsoniera nupţială”, pusă la dispoziţie de Ica, vecina de la parter a mătuşilor. Ea oricum avea treabă la Piteşti. Se-ntoarce abia mâine seară.

Apropo de mire, soţul meu doarme dus şi pare să viseze frumos, umbra mustăţilor nu reuşeşte s-ascundă un zâmbet… Dar mie parcă mi-a sărit somnul… Mă frec la ochi… O dată, încă o dată… Pe urmă îmi privesc degetele şi…

… Şi ce-i cu negreaţa asta?!

Neh, nu-i negreaţă, e rimel… Nu m-am demachiat aseară, adică azi-dimineaţă… Cui i-a ars de demachiat? În (adică după) noaptea nunţii?

Mă dau jos din pat cu mare grijă… să nu-l trezesc cumva, să nu mă vadă aşa, mânjită ca dracu’, măcar nu astăzi…

Şi chiar sunt mânjită ca dracu’, rimel prelins, fard întins… Oglinda din baie aşa zice. Ochişorii mei… să nu-i mai recunosc – ca-n reclama pentru lapte Doina, aia din clip, o colaborare KREM (cu trupa KREM, adică – sunt năucă de-a binelea, mă bâlbâi şi-n gând) de nota 10.

Laptele Doina nu e numai în clip,  cu el mă demachiez şi eu, îl am la mine, în punga de plastic care-mi ţine loc de trusă de toaletă, trebuie să fie aici, jos, mătuşa Pia a zis că mi-a adus în garsonieră tot bagajul – şi nici nu era mult. Nu-mi rămâne decât să găsesc punga – în altă parte, că-n baie nu se vede.

Şi-mi încep căutările, tiptil, fără nici un zgomot. În cameră nu-i nimic…

Ba da, e, uite, pe scaun, sub rochia mea de mireasă…

Ba nu, nu e, asta-i punga cu rochiţa pe care vreau s-o îmbrac azi…

Poate că-i în holul de la intrare…

Ar fi putut fi… dar nu e…

S-o fi pus în bucătărie?

Puţin probabil,  dar…

Dar nu e!

Şi atunci unde e?

Probabil sus, în apartamentul mătuşilor… Probabil Pia a uitat s-o aducă, s-a gândit că mi-a adus hainele, şi cu asta basta.

Bun… Adică nu e bun. Nu e bine. Eu ce fac acum?

Mă duc până sus?

Mhm, nu e cea mai grozavă idee, pentru că:

1. Uşa de la intrarea garsonierei scârţâie, o să-mi trezească bărbatul, şi scopul e să scap de mânjeală înainte de a face el ochi;

2. Chiar dacă nu se trezeşte el, uşa apartamentului mătuşilor e probabil încuiată, trebuie să sun, trezesc pe careva de-acolo (poate pe toată lumea) şi mă-njură că le-am stricat somnul pentru un fleac ca ăsta;

3. Dacă nu mai doarme nimeni, chiar trebuie să mă vadă tot neamul aşa, mânjită ca o nebună?

Şi atunci?

Încerc cu apă şi săpun?

Mhm, am mai încercat cândva, se curăţă greu, nu se curăţă ca lumea…

Mă scarpin în cap, mă întorc în baie, mă uit în oglindă, îmi revăd ochii de sperietoare, îmi văd ceafa reflectată de oglinda dulăpiorului de pe peretele opus…

Baie, dulăpior…

Ce ţine o femeie în dulăpiorul din baie? Trebuie să fie şi ceva pentru demachiat, sau vreo cremă de faţă…

„Da’ nu-i frumos”, îmi spun, cu mâna pe dulăpior. „Ne-a pus garsoniera la dispoziţie şi eu o răsplătesc dându-i iama prin lucruri?”

„Da’ e sănătos”, îmi spun, deschizând uşa. „Şi nu iau decât un strop, doar nu-mi trebuie o tonă…”

Şi n-are Lapte Doina…

Dar are cremă Doina – nutritivă, vitaminizantă – ca şi laptele; o cremă ideală pentru faţă, o ştiu, şi-mi place grozav cum miroase…

Şi deschid cutiuţa…

Şi e neîncepută…

„Şi ce dacă e neîncepută, toanto?” o ocărăsc pe individa cu cearcăne de rimel din oglindă. „Cu atât mai bine. Până mâine seară ai tot timpul să-i cumperi alta, şi-o să fie tot neîncepută. Mai bine de-atât nici că se putea!”

Şi e bine! Arăt bine când ies din baie, cu cutiuţa de cremă în mână. Şi aud şi o bătaie în uşa de la intrare, şi vocea stridentă şi veselă a mătuşii Pia:

– Alooo, porumbeilor somnoroşi! Hai, sculareaaa! Avem îngheţată, şi-avem şi-o urgenţă.

Proaspătul meu soţ cască, se uită buimac în jur, se freacă la ochi – ai lui nu sunt murdari de rimel…

„Ce bine e să fii bărbat”, mă gândesc, deschizând uşa garsonierei.

– Ce urgenţă? Ce s-a-ntâmplat? mă grăbesc s-o-ntreb pe Pia, fiindcă sunt prăpăstioasă. Prin cap îmi trece, mai întâi şi mai întâi, tot ce poate fi mai rău.

– Ei, râde ea, nimic grav. Ica a trebuit să se-ntoarcă, a rugat-o o colegă să-i ţină locul în seara asta (Ica e asistentă medicală). Colega are o urgenţă. Şi Ica a sunat abia acum, din Gara de Nord, n-a vrut să ne deranjeze mai devreme.

– Se-ntoarce Ica?! E în Gara de Nord?! spun eu, cu disperare…

– Cred că s-a urcat deja într-un taxi, răspunde mătuşa mea, privindu-mă nedumerită.

Eu îmi muşc buzele, înghit în sec, probabil că mi se schimbă culoarea feţei…

– Ce-ai păţit? se sperie Pia.

– Păi, îi spun eu, întinzând palma în care ţin crema Doina, uite, îmi trebuie una nouă, să nu se supere, crezi că se supără?

Pia mă priveşte pieziş, derutată, şi eu reuşesc în sfârşit să mă adun şi-i povestesc, în două fraze, care-i „nenorocirea”.

Şi ea începe să râdă.

– Aaa, asta era! Lasă, îţi dau eu imediat o cremă nouă, alaltăieri am cumpărat trei, îmi place să am una în baie, una în bucătărie şi una în geantă. Şi oricum nu s-ar fi supărat Ica pentru atâta lucru!


Text scris pentru SuperBlog 2013, proba 28.

Anunțuri

20 de gânduri despre „Crema din garsoniera nupţială

  1. Pingback: Duzina de cuvinte – Guest Post | Cioburi de chihlimbar

  2. Cu așa articol, zău că mă faci să încep a citi și articole de „reclamă”! Iar dacă este și adevărat, chiar că este „de poveste”! Însă ai dreptate, Doina se găsea în mai toate casele în care era cel puțin o femeie!

    Apreciază

    • Nu e adevărat decât parţial 🙂
      Am făcut într-adevăr nunta în apartamentul mătuşilor şi am dormit într-adevăr în garsoniera vecinei de la parter.
      Restul e pură invenţie. Nici măcar nu m-am fardat la nuntă 🙂
      Mă fardam în tinereţe, când şi când, tocmai fiindcă-mi era lene să mă demachiez şi mă trezeam de obicei mânjită dimineaţa. Dar, când eram doar prieteni, actualul meu soţ m-a întrebat de ce mă ostenesc, că el oricum ştie că aia e vopsea 😀 Şi de-atunci am renunţat definitiv la farduri. Iar cu ruj nu cred că m-am dat de 10 ori în toată viaţa mea – mă enervează, am tot timpul senzaţia că sunt murdară pe bot 🙂

      Apreciază

  3. Pingback: Pa, SuperBlog… (adio, dar mă-ntorc la tine) | ropot de secunde...

  4. Nici nu-mi vine să cred că mai există astfel de femei, care să nu se fardeze! Credeam că soția mea este unicat!
    Iar soțul tău are dreptate! Și eu prefer naturalețea, chiar dacă, la o anumită vârstă mai apar riduri,… În fond, ar trebui să purtăm cu mândrie ceea ce ne-a oferit Dumnezeu!

    Apreciază

  5. Pingback: În căutare de parohie de Damian Stănoiu - 6 - Povestiri de lecturi școlare

  6. Ca o consumatoare fidela a laptelui Doina, chiar pe post de demachiant, nu pot sa fiu decat incantata de acest articol. Incă mai avem produse romanesti cosmetice de foarte buna calitate si firma Farmec exceleaza in ele. Felicitari lor si felicitari tie. Tie, pentru ca a fost unul dintre extrem de rarele articole care, chiar daca am stiut de la inceput ca este un advertorial, mi-a placut si nu m-a deranjat deloc reclama, a fsot integrata foarte firesc. Se cunoaste maestra in ale condeiului !
    Sa ai zile frumoase, draga mea !

    Apreciază

  7. Amintiri… amintiri… Și toate pornind de la o cutie pe jumătate mov. Mi-a plăcut și mie să mă las purtată, acum foarte mulți ani, când Doina era bună și pentru pielea mea și pentru geanta cu care mă duceam la școală. 🙂

    Apreciază

  8. Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s