Coincidenţă?

Mi-am publicat pe blog articolul (o poezie) pentru proba 22 a concursului SuperBlog pe 15 noiembrie, pe la 4 dimineaţa. Iar azi am citit un articol în proză, care participă la aceeaşi probă, publicat pe 17 noiembrie – un articol care m-a frapat, în sensul că mi-am descoperit ideile versificate (aproape pe toate) dezvoltate în proză.

Să fie o simplă coincidenţă?

Poate că da, poate că nu…

Vă las să apreciaţi singuri.  Şi nu vă spun al cui e articolul în proză, pentru că nu vreau să risc  să dau degeaba cu pietre. Vreau doar să aflu şi alte păreri, să aflu dacă sunt paranoică, dacă mi s-a năzărit pur şi simplu, dacă mi-am stricat ziua degeaba, de nebună ce sunt…

poezia mea		articolul în proză
Puritate e… văzduhul azuriu, fără de nori,		Stau in parc, alaturi de copil, intinsa in topogan si privesc cerul. E pur, e fara pata, e neintinat.
Roua, licărire udă pe petalele de flori,		In zori de zi privesc o floare pe ale carei petale se odihnesc doi stropi mici de roua. Curata puritate matinala.
Alb, omătul ce se-ntinde pe câmpii, neîntinat De vreo urmă de făptură şi de vânt nespulberat,		E albul pur sau ni se pare? E albul nentinat si nepatat simbol de ce e mai curat in lume? Raspunsu-l da prima zapada ce se-asterne-n zi de iarna. Nu te induri s-o calci, s-o murdaresti. Ai vrea sa zbori, s-o lasi asa cum e. In puritatea fulgilor de nea ai vrea o clipa sa te pierzi, sa uiti de tine, de material si de carnal.
O iubire de fecioară care vrea fără să ştie Ce anume jinduieşte, de ce-i e lumea pustie, Un sărut stângaci pe buze, zăvorât în amintire,		Doi tineri sarutandu-se pe-o banca, senini si far-a sti ce e pacatul, pierduti in propria iubire si-adorare … e puritate oare-n gestul lor? Ea este-acolo, negresit. Doar mintea altora din jur pateaz-acel ritual firesc. Si-ncearca sa-ntineze ce-ar trebui sa fie pur.
Trilul ’nalt de ciocârlie,		In zbor o pasare isi face rondul, incet, fara de graba. In cerc perfect, inalt si lin, isi vede de rostul pentru care-a fost menita. Nu stie pizma, nici lacomia si nici vrajba. Asculta doar de-a  timpului porunca.
susurul lin de izvor,		Repedea apa de izvor, cristalinul si limpezimea ei sunt tot atatea simboluri ale puritatii spre care ne indreptam pasii plini de speranta. Speranta in curatare si purificare. Pentru ca apa, prin structura si energia ei are aceasta menire si acest atribut: sa curete, sa purifice, sa vindece.
AQUA Carpatica, în pahar zvelt, cu picior.		Sunt tot atatea intrebari la care, cautand raspuns, aflam intr-un cuvant: AQUA Carpatica.