Dragă cititorule,
Imaginează-ţi că eşti un student (o studentă) relativ sărac(ă). Tatăl ţi-a plecat de câţiva ani în altă lume, mama e bolnavă, doi fraţi mai mici, la care ţii foarte mult, sunt încă elevi şi au nevoie de ajutorul tău. Pe lângă facultate, ai şi un job; e destul de bine plătit, dar şi cheltuielile sunt multe şi mari.
Şi vine Crăciunul. Au mai rămas două zile. Ai toate facturile achitate, frigiderul plin cu provizii care ajung, cu chibzuială, până după sărbători, abonament pentru toate mijloacele de transport în comun. Dar ai dat ultimii bani pe daruri de Crăciun pentru cei doi fraţi şi, mai ales, pe medicamentele neapărat necesare mamei tale. Abia dacă ţi-a mai rămas ceva mărunţiş pentru pâine.
Şi, pe deasupra, eşti îndrăgostit(ă) lulea. Şi ai aflat, de la prietenii comuni, că iubita (iubitul) tău ţi-a pregătit un cadou superb. Şi trebuie să-i oferi ceva, să-i cumperi ceva deosebit. Neapărat. Dar cu ce bani?
Şi stai, cu laptopul în braţe, laptopul tău luat la mâna a doua, şi cutreieri Intenetul sperând într-un soi de minune, într-o idee salvatoare. Şi dai, din întâmplare, peste un videoclip al firmei LuxuryGifts. Un videoclip cu cadouri de Crăciun.
Şi-ţi aduci aminte, brusc, de două lucruri:
- iubita ta (iubitul tău) ţi-a vorbit la un moment dat despre renumitele lor bijuterii cu cristale, spunându-ţi cât de mult îi plac;
- locuieşti pe aceeaşi stradă cu patronul firmei. Nu ştie cum te cheamă, dar aţi discutat de mai multe ori despre una, despre alta – lucruri fără mare însemnătate, cum fac vecinii sociabili, când se simpatizează reciproc.
Ce-ar fi să te duci la el? Să-l rogi să-ţi vândă pe datorie? Ceva nu exagerat de scump, dar frumos, de bun gust. Ştii că au aşa ceva.
E drept că toată lumea spune că nu face nimănui astfel de favoruri. Şi totuşi… Dacă ai reuşi să-l convingi? Pare un om sensibil, cu simţul umorului…
Pentru a participa la concurs, redă, într-un comentariu al acestui articol, ceea ce i-ai spune patronului, cât mai pe scurt şi cât mai elocvent, ca să-l convingi să-ţi vândă pe datorie obiectul ales.
- Comentariile se pot posta până pe 19 noiembrie, la ora 23:59.
- Până la ora 8:00 a zilei următoare, eu le voi aduna, pe toate, într-o completare de la sfârşitul articolului, numerotându-le; după care eşti invitat să revii, pentru jurizare.
Ce presupune asta?
Te rog să dai, într-un nou comentariu, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor celorlalţi concurenţi (sub forma R1 – 4; R2 – 5… etc, unde R înseamnă răspuns şi cifra care-l urmează e numărul său de ordine; iar maximul de 5 puncte i(li) se acordă, evident, răspunsului sau răspunsurilor care ţi-a(u) plăcut cel mai mult.
- Jurizarea se va încheia pe data de 21 noiembrie, ora 23:59.
- Pe perioada jurizării comentariile vor fi moderate, astfel încât evaluările să nu fie vizibile decât la sfârşit.
- Răspunsul care va avea cel mai mare număr de puncte va fi declarat câştigător.
- În cazul când două sau mai multe răspunsuri vor avea acelaşi punctaj, îl voi alege, dintre acestea, pe cel care-o să-mi placă mie cel mai mult.
- Cei care nu revin pentru jurizare şi nu notează toate răspunsurile celorlalţi vor fi excluşi din concurs.
- Premiul, oferit de LuxuryGifts.ro (sponsorul probei 21 din concursul SuperBlog 2013, la care participă acest articol), este un voucher de reducere de 50% pentru un produs din gama butoni si bijuterii de fantezie (bijuterii-de-fantezie-coliere/1; bijuterii-de-fantezie-cercei/1; bijuterii-de-fantezie-accesorii-si-brose/1; bijuterii-de-fantezie-bratari/1). Voucherul va fi disponibil începând de pe 29 noiembrie a.c., când îl voi trimite câştigătorului său.
COMPLETARE (20.11.2013)
Iată toate răspunsurile primite (adunate din comentariile acestui articol):
R1 | Domnule, va amintiti de zilele in care va tremurau fluturii in stomac si v-ati fi dorit sa ii oferiti iubitei luna de pe cer? Ei bine, eu nu va cer sa ma ajutati sa iau luna pentru a o oferi persoanei iubite, ci va rog doar sa imi dati astazi, cu plata maine, bijuteria pe care vreau sa o fac cadou persoanei pe care o iubesc. |
R2 | Ştiţi ce cumplit e când îţi doreşti nebuneşte un obiect pe care-l poţi atinge cu vârful degetelor, dar ţi-e imposibil să-l prinzi în pumn? Stă în puterea dumneavoastră să mă salvaţi de un astfel de chin. Puneţi în mâna mea întinsă micuţa bijuterie delicată pe care visez să i-o dăruiesc iubitulei mele şi vă jur că, peste două săptămâni, nici măcar nu va fi nevoie să-ntindeţi mâna ca să primiţi, cu dobândă, bancnotele care-i compensează valoarea, dar nu şi frumuseţea – frumuseţea ei şi a gestului dumneavoastră, pentru care vă voi fi recunoscător până la adânci bătrâneţe! |
R3 | Stimate domn, m-aţi încurajat întotdeauna şi mi-aţi spus să cred în visul meu. Mi-aţi dat exemplul dumneavoastră şi mi-aţi povestit cum aţi plecat de la nimic. şi cum şansa v-a scos în cale oameni care v-au întins o mână atunci când aţi avut nevoie. Aţi putea face acelaşi lucru pentru mine? Ştiu, un cadou pentru iubitul meu nu este lucrul de care să depindă viaţa mea, dar cred că merită. Şi că merităm amândoi şansa de a porni la drum în doi. |
R4 | I-as spune: “Domnule, sunt un om credincios, Dumnezeu ma asculta atunci cand ma rog pentru sanatatea cuiva!” Apoi i-as pune intrebarea… |
R5 | Draga vecine, desi, dupa cum stii, am muncit serios si sunt un om chibzuit, iubirea si tineretea sunt mereu surprinzatoare. asa se face ca, in preajma Craciunului, am ramas fara resurse pentru a oferi un cadou binemeritat fetei pe care eu o simt ca fiind sufletul meu pereche. Indraznesc sa va fac o rugaminte: m-ati putea ajuta sa ii ofer o bijuterie minunata din magazinul pe care cu pricepere il conduceti? Dincolo de valoarea sentimentala pe care acel cadou o va avea, el va avea si o valoare comerciala. Pentru ca, iubita mea, ca orice femeie, se va lauda cu minunatia primita si o vor admira toate colegele. Care, cu siguranta, vor veni sa cumpere si ele bijuterii din magazin. Asadar veti castiga nu doar consideratia mea ci si un nou val de cliente incantate si dornice de cumparaturi. Ca un om de afacere priceput ce sunteti, sunt convins ca realizati deja avantajele acestui gest. De aceea va multumesc de pe acum si va raman profund recunoscator. |
R6 | Buna ziua! Nu ma cunoasteti, dar eu stiu ce om important sunteti dumneavoastra. Am venit cu inima stransa, cu rusine si cu o teama in voce usor de recunoscut. Stiu ca nu aveti nicio obligatie fata de mine, stiu ca suna a cersit, dar am o problema si vreau sa ma ajutati. Nu am o situatie materiala prea buna, sunt studenta, am probleme acasa si am cheltuit toti banii pe mancare si pastile. Dar nu mi-au mai ajuns si pentru un cadou potrivit iubirii ce i-o port prietenului meu. Si merita, domnule, merit cel mai frumos cadou pentru ca este un barbat extraordinar care imi este alaturi de aproape 4 ani. Asa ca va rog din suflet, sa-mi vindeti pe datorie rama foto de lux pe care am vazut-o pe site-ul dumneavoastra. Ar fi un cadou magnific pentru El. Ce ziceti? |
R7 | Tarziu,tarziu mi-am dat seama ca sunt la scoala si ca de branza are grija cineva,in visul meu.As vrea sa pot readuce iubitei de acasa zambetul de altadata. |
R8 | M-as duce plina de incredere la el si i-as spune: Un om ca dumneavoastra, care creaza asemenea piese superbe, sigur are si un suflet bun. Stiu ca iubiti frumosul si dragostea, de aceea, in numele unei iubiri sincere va rog din suflet sa imi oferiti un Pix cu cristale swarovski pe datorie, pentru iubitul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu este o iubire trecatoare, merita orice efort si datorie din partea mea, de aceea va rog sa imi faceti acest bine. Va promit ca dupa Anul Nou va aduc banii negresit. 🙂 |
R9 | eu i-aş spune, iată că am chibzuit cum am promis, cam aşa:
iubirea e un fluture alb în batistă, şi, desigur, reacţia omului ar fi aceea că s-ar revedea pe sine la anii aceia tineri, ai primului fior şi ar decide să graveze poezia drept motto, la intrarea în raionul bijuteriilor cu cristale, oferind în schimbul cristalului prelucrat în cuvânt, posibilitatea ca tânărul să aleagă ceva pentru iubita sa, urmând să plătească acest dar nu mai departe de ianuarie. (pentru că în februarie este dragobetele şi atunci va trebui să revină ca şi client). |
R10 | Vecine, dacă-mi dai pe datorie, îţi fac un avertorial-tichie! Şi lumea nici că o să ştie, de e reclamă or e poezie! |
R11 | I-as spune: Vreau sa-i daruiesc iubitei aceast inel de logodna. La cat e de frumos, nu-i va rezista si imi va accepta cererea. Imediat dupa nunta, iti voi inapoia datoria. Batem palma? A…si o sa fii invitat de onoare la nunta, evident. |
R12 | Eu i-as spune: “stiu ca sunteti singur, nu ati avea nevoie de cineva care sa va ajute la curatenia de Craciun. Eu o fac bucuroasa daca in schimb ma ajutati sa fac iubitului eu un cadou!. Nu va cer nici macar sa ma platiti. Ci numai sa imi vindeti azi pe datorie!”. |
R13 | Mi-am imaginat totul aşa cum ai povestit. “Pledoaria” mea cuprinde tot ce mi-am imaginat. Mă bucur că n-ai limitat numărul de cuvinte şi sper ca juriul să aibă răbdare să o citească pe toată.
Atâtea griji îmi ţin avântul între zăbrele-nchis! Iar mâine seară mi-aş dori mai mult ca niciodată aşteaptă să se învelească-n podoabe şi beteală. Ştiţi, frăţiorii mei mai mici au lăsat-au pe pervaz ce îl aduce-n zbor pe cel ce împlineşte vise, Le-am desfăcut ca un spion şi le-am citit pe rând. Mămica mea şi-ar fi dorit un strop de sănătate… Când am sfârşit de pregătit acestea pentru mâine dar nu de mult l-am cunoscut pe el, băiat frumos, Iar când îl văd inima mea aleargă ca năucă fiindcă eu mă fâstâcesc şi uit şi cum mă cheamă. Nu, nu m-ar judeca deloc, doar eu nu pot să-mi iert dar să îmi lase sub brăduţ dar pentru dragul meu, |
R14 | Nu i-aș spune nimic, vecinului! Am văzut că nu este prea darnic…și nici nu-l impresionează perlele de suflet. În fond el face o afacere, nu este de condamnat. În afaceri ca și în război, calci pe suflete și sentimente. Nu voi cere nimic în numele iubirii. Cea[cel] care mă iubește îmi știe zbaterea, îmi cunoaște neputințele. Aș lăsa sub brad un inel de iarbă și-un bilețel cu-o poezie: ”Iubirea mea E vreme de colind, de stea vestitoare E timp de magie si ceas de sarbatoare Nu am cum să-ti las sub brad vreo agată Nici inele de aur, nici perle, nici diamante Iti las doar sufletul meu si-o iubire curată Dar de om sărac, dar care face cât toate.” |
R15 | Eu m-aş gândi la toate lucrurile triste care mi s-au întâmplat de când exist – asta până m-aş umfla de plâns. Apoi l-aş pândi pe vecin la ora când ştiu că se întoarce de obicei acasă şi i-aş ieşi în cale ca din întâmplare. Iar el, amabil şi galant cum este, mi-ar spune că e păcat ca o fată frumoasă ca mine să-şi strice ochii plângând şi m-ar întreba ce-am păţit. Şi atunci i-aş răspunde: “Vai, domnule, tocmai de la frumuseţe mi se trage supărarea! Ştiţi, prietenul meu, pe care-l iubesc ca pe ochii ăştia cu care plâng, mi-a povestit despre un profesor de-al lui, care zice că, la femei, produsul frumuseţe inteligenţă e constant. Şi cum, când o să vadă că n-am fost în stare nici măcar să-mi gospodăresc banii de sărbători astfel încât să-i pot lua şi lui un cadou cât de neînsemnat, prietenul meu o să se gândească, pe bună dreptate, că profesorul ăla ştie el ce ştie şi că frumuseţea mea e compensată de o mare doză de prostie… (Aici voi asezona cu câteva suspine.) Dar, dacă aş reuşi să cumpăr de undeva ceva pe datorie, ceva deosebit, cum sunt, de exemplu, butonii zodia taur – zodia în care s-a născut el… O, ar fi prea frumos ca să fie adevărat…” Şi cred că vecinul n-o să-şi încalce principiile, n-o să-mi vândă pe datorie, dar o să-mi dea butonii ca dar de Crăciun! Pentru un om ca el, 89 de lei nu-nseamnă cu adevărat o pierdere, mai ales când pot să şteagă lacrimile din ochii unei fete frumoase 😀 |
Nu uitaţi, numai cine jurizează poate câştiga! 🙂 Daţi, vă rog, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor, în afară de al vostru (oricum nu voi lua în considerare nota pe care vi-o acordaţi singuri). Vă aştept pe toţi (Vienela, Joker, Sonia, Spunsieu, vavaly, Nicoleta, cristian neagu, litere stacojii, psi, alma nahe, teodea, Dana Lalici, Carmen Pricop, maya-maria, anacondele) la jurizare, până mâine, 21 noiembrie, la ora 23:59.
Nu ezitaţi să daţi şi nota 1. Ierarhizaţi pur şi simplu răspunsurile, plasându-le pe un podium cu 5 trepte, unde 5 este cea din vârf. Bineînţeles că veţi fi nevoiţi să puneţi mai multe răspunsuri pe fiecare treaptă, dar încercaţi să aşezaţi câte ceva pe toate treptele!
Începând din acest moment, comentariile sunt moderate. Cele cu note vor fi vizibile pe blog abia după încheierea jurizării, ca să nu vă înfluenţati unii pe alţii 🙂
Veţi afla câştigătorul pe 22 noiembrie, când voi trece în tabelul de mai jos notele date de voi.
DESEMNAREA CÂŞTIGĂTORULUI (22.11.2013)
Iată notele juriului:
Concursul a fost câştigat de psi, cu 59 de puncte. Felicitări!!!
Cristian Neagu, autorul răspunsului nr. 7, care oricum se afla pe ultimul loc, a fost exclus din competiţie ca urmare a absentării de la jurizare.
Vă mulţumesc tuturor pentru participarea la primul meu concurs de pe acest blog!
P.S.
COMENTARII PE MARGINEA JURIZĂRII
Spre surprinderea mea, răspunsul 14 a primit de 8 ori punctajul maxim. De ce sunt surprinsă? Pentru că, deşi e poetic, romantic, idealist etc., are un mare defect: nu respectă cea mai importantă „cerinţă tehnică”! În loc să-ncerce să-l convingă pe vecin să vândă pe datorie, oferă o soluţie alternativă. Nu-mi dă ceea ce am solicitat, ci îmi pune altă gâscă în altă traistă 😉
Însă adevărul e că nu ştiu ce aş fi făcut dacă, în loc să organizez acest concurs, m-aş fi numărat printre concurenţi/membrii juriului. Oare m-aş fi lăsat şi eu furată de versuri şi aş fi uitat de principala cerinţă tehnică? 👿
Oricum ar fi, Maya-Maria, autoarea răspunsului mai sus menţionat, ar fi meritat un premiu special pentru c-a reuşit să-mbete mai mult de jumătate din juriu c-o mână de cuvinte. Din păcate, va trebui să se mulţumească doar cu felicitările mele sincere, de om sărac! 🙂
Însă pentru jurizare îi dau Mayei-Maria cea mai neagră bilă! Chiar aşa, toate răspunsurile, cu excepţia unui sigur ghinionist, merită să se suie pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?! 😛
Pe de altă parte, poate ar trebui trasă şi concluzia că nu e cazul să mai dăm cu piatra în juriile de la SuperBlog. Nici noi nu suntem fără păcat! 😀
Domnule, va amintiti de zilele in care va tremurau fluturii in stomac si v-ati fi dorit sa ii oferiti iubitei luna de pe cer? Ei bine, eu nu va cer sa ma ajutati sa iau luna pentru a o oferi persoanei iubite, ci va rog doar sa imi dati astazi, cu plata maine, bijuteria pe care vreau sa o fac cadou persoanei pe care o iubesc.
Crezi ca l-as convinge? 🙂
ApreciazăApreciază
Nu contează ce cred eu, dar îţi înscriu răspunsul în concurs, ca să-l noteze ceiilalţi participanţi (cu speranţa că vor mai fi şi alţii :)). Şi te rog să mai treci şi tu o dată pe aici, pentru jurizare, începând din 20 noiembrie, ora 8:01, până cel mai târziu a doua zi (21 noiembrie) la ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Eu îţi dau cinci puncte, revin şi după 19 noiembrie să dau tot nota asta!
ApreciazăApreciază
Din juriu fac parte numai concurenţii, ca să dai note trebuie să dai mai întâi un răspuns 🙂
Am impus regula asta ca să nu-şi aducă nimeni prietenii să voteze pentru el. Numai cine concurează poate juriza 🙂
ApreciazăApreciază
Ma gandesc la un raspuns, insa nu am gasit unul dragut aseara 😀 revin
ApreciazăApreciază
Ce frumoasa initiativa, Matilda ! Felicitari !
Dacă ar avea un banner, ceva, as populariza concursul pe unul dintre blogurile mele.
ApreciazăApreciază
N-am un banner propriu-zis, dar uite aici o imagine care s-ar putea prelua, cu link la articolul meu.
ApreciazăApreciază
Pingback: Turism in Praga 5. MANASTIREA STRAHOV - Zinnaida
Ştiţi ce cumplit e când îţi doreşti nebuneşte un obiect pe care-l poţi atinge cu vârful degetelor, dar ţi-e imposibil să-l prinzi în pumn? Stă în puterea dumneavoastră să mă salvaţi de un astfel de chin. Puneţi în mâna mea întinsă micuţa bijuterie delicată pe care visez să i-o dăruiesc iubitulei mele şi vă jur că, peste două săptămâni, nici măcar nu va fi nevoie să-ntindeţi mâna ca să primiţi, cu dobândă, bancnotele care-i compensează valoarea, dar nu şi frumuseţea – frumuseţea ei şi a gestului dumneavoastră, pentru care vă voi fi recunoscător până la adânci bătrâneţe!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru participarea la concurs şi te rog să mai treci o dată pe aici, pentru jurizare, începând din 20 noiembrie, ora 8:01, până cel mai târziu a doua zi (21 noiembrie) la ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Cioburi de chihlimbar.
ApreciazăApreciază
Mulţam fain, şerpoaică dublă! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Pa, SuperBlog… (adio, dar mă-ntorc la tine) | ropot de secunde...
Cum aş încerca să-l conving? Rugându-l să-şi amintească vremurile când şi el a fost tânăr şi fără bani. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu te înscriu în concurs şi aşa, dar mi-ar fi plăcut mai mult să scrii exact ce i-ai spune 🙂
Oricum, te rog să mai treci o dată pe aici, pentru jurizare, începând din 20 noiembrie, ora 8:01, până cel mai târziu a doua zi (21 noiembrie) la ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Atunci revin… 🙂 „Stimate domn, m-ați încurajat întotdeauna și mi-ați spus să cred în visul meu. Mi-ați dat exemplul dumneavoastră și mi-ați povestit cum ați plecat de la nimic. Și cum șansa v-a scos în cale oameni care v-au întins o mână atunci când ați avut nevoie. Ați putea face același lucru pentru mine? Știu, un cadou pentru iubitul meu nu este lucrul de care să depindă viața mea, dar cred că merită. Și că merităm amândoi șansa de a porni la drum în doi.”
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, e muuult mai bine aşa 🙂
Te aştept şi la jurizare.
ApreciazăApreciază
I-as spune: „Domnule, sunt un om credincios, Dumnezeu ma asculta atunci cand ma rog pentru sanatatea cuiva!” Apoi i-as pune intrebarea…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc pentru răspuns şi te aştept şi la jurizare, începând din 20 noiembrie, ora 8:01, până cel mai târziu a doua zi (21 noiembrie) la ora 23:59
ApreciazăApreciază
” Draga vecine, desi, dupa cum stii, am muncit serios si sunt un om chibzuit, iubirea si tineretea sunt mereu surprinzatoare. asa se face ca, in preajma Craciunului, am ramas fara resurse pentru a oferi un cadou binemeritat fetei pe care eu o simt ca fiind sufletul meu pereche. Indraznesc sa va fac o rugaminte: m-ati putea ajuta sa ii ofer o bijuterie minunata din magazinul pe care cu pricepere il conduceti? Dincolo de valoarea sentimentala pe care acel cadou o va avea, el va avea si o valoare comerciala. Pentru ca, iubita mea, ca orice femeie, se va lauda cu minunatia primita si o vor admira toate colegele. Care, cu siguranta, vor veni sa cumpere si ele bijuterii din magazin. Asadar veti castiga nu doar consideratia mea ci si un nou val de cliente incantate si dornice de cumparaturi. Ca un om de afacere priceput ce sunteti, sunt convins ca realizati deja avantajele acestui gest. De aceea va multumesc de pe acum si va raman profund recunoscator. „
ApreciazăApreciază
Iar eu îţi mulţumesc pentru participare, vavaly 🙂 Şi te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
,, Buna ziua! Nu ma cunoasteti, dar eu stiu ce om important sunteti dumneavoastra. Am venit cu inima stransa, cu rusine si cu o teama in voce usor de recunoscut. Stiu ca nu aveti nicio obligatie fata de mine, stiu ca suna a cersit, dar am o problema si vreau sa ma ajutati. Nu am o situatie materiala prea buna, sunt studenta, am probleme acasa si am cheltuit toti banii pe mancare si pastile. Dar nu mi-au mai ajuns si pentru un cadou potrivit iubirii ce i-o port prietenului meu. Si merita, domnule, merit cel mai frumos cadou pentru ca este un barbat extraordinar care imi este alaturi de aproape 4 ani. Asa ca va rog din suflet, sa-mi vindeti pe datorie rama foto de lux pe care am vazut-o pe site-ul dumneavoastra. Ar fi un cadou magnific pentru El. Ce ziceti?”
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru participare, Nicoleta. Şi te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Tarziu,tarziu mi-am dat seama ca sunt la scoala si ca de branza are grija cineva,in visul meu.As vrea sa pot readuce iubitei de acasa zambetul de altadata.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru participare. Te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
M-as duce plina de incredere la el si i-as spune: Un om ca dumneavoastra, care creaza asemenea piese superbe, sigur are si un suflet bun. Stiu ca iubiti frumosul si dragostea, de aceea, in numele unei iubiri sincere va rog din suflet sa imi oferiti un Pix cu cristale swarovski pe datorie, pentru iubitul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu este o iubire trecatoare, merita orice efort si datorie din partea mea, de aceea va rog sa imi faceti acest bine. Va promit ca dupa Anul Nou va aduc banii negresit. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Alina 🙂
Te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Sper sa tin minte :))
ApreciazăApreciază
O să-ţi amintesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Bun, multumesc :*
ApreciazăApreciază
eu i-aş spune, iată că am chibzuit cum am promis, cam aşa:
iubirea e un fluture alb în batistă,
iubirea e un curcubeu tivit pe genunchi,
iubirea e un inel prea rotund
în catifeaua de roşu închisă.
iubirea e o tresărire de gene,
e un obraz roşu, sărutat de vânt
iubirea e o poezie de argint
care nu face schimb.
… şi, desigur, reacţia omului ar fi aceea că s-ar revedea pe sine la anii aceia tineri, ai primului fior şi ar decide să graveze poezia drept motto, la intrarea în raionul bijuteriilor cu cristale, oferind în schimbul cristalului prelucrat în cuvânt, posibilitatea ca tânărul să aleagă ceva pentru iubita sa, urmând să plătească acest dar nu mai departe de ianuarie. (pentru că în februarie este dragobetele şi atunci va trebui să revină ca şi client).
astfel, tânărul nu va fi cerut un favor ci ar fi „muncit” o poezie.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, psi, poezia e superbă.
Te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
vine mâţul, vine negreşit. şi să ştii că (de fapt ştii tu cum se nasc poeziile) a fost nevoie doar să las timpul să dospească… cuvintele au curs cum vin şi în poveştile tale: repede. 🙂
ApreciazăApreciază
eu aş fi zis direct că-i fac un advertorial! 😆
ApreciazăApreciază
păi şi de ce nu-i zici? 😛
ApreciazăApreciază
Vecine, dacă-mi dai pe datorie,
îţi fac un avertorial-tichie!
Şi lumea nici că o să ştie,
de e reclamă or e poezie! 😛
Prin acest comentariu declar în deplinătatea facultăţilor că particip la concursul coanei Matilda!
ApreciazăApreciază
Te-am înscris! 🙂
Nu uita să vii şi la jurizare (în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59).
ApreciazăApreciază
Nu uit! Pot să mă votez pe mine?! 😆
ApreciazăApreciază
Nţ! Trebuie să le dai note numai celorlalţi! 😛 😆
ApreciazăApreciază
Ştiam! Da’ voiam să mai încălzesc atmosfera. 😆
ApreciazăApreciază
Mulţam, simt deja cum creşte temperatura! 😆
ApreciazăApreciază
Sunt foarte mândră de răspunsul meu! 😆 Da’ şi psi©a, jumătatea mea de cuvânt, mi l-a servit la fileu. 😛
ApreciazăApreciază
Iar eu sunt mândră fiindcă vă am pe amândouă printre participanţii la concurs! Pe bune şi fără mişto, cum se zicea în tinereţea mea (acu’ nu prea mai ştiu ce şi cum se mai zice) 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-a făcut plăcere! Fără caterincă, cum ar zice un puşti din zilele noastre.
ApreciazăApreciază
…originală găselnita. Din păcate aplaud tot ce se petrece aici. Sunt doar sustinătoare azi, si curioasa de ce s-a petrecut pe blogurile voastre in lipsa mea.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău că trebuie să te rezumi la aplauze, dar aplauzele tale contează! 🙂 Şi îţi doresc însănătoşire grabnică!
ApreciazăApreciază
Pingback: psi-words – din ciclul comentarii pe la alţii
Eu i-aş spune „Bună dimineaţa/ziua/seara, vecine!” şi-aş trece mai departe. Fiindcă iubirea care depinde de aspectul/valoarea/reciprocitatea cadourilor nu e cu nimic mai presus de o tinichea aurită care arată frumos la început şi nici nu-ţi dai seama cînd s-a transformat într-o hidoşenie. Iar dacă celălalt nu mă acceptă aşa cum sînt, cu (im)posibilităţile mele, de ce mi-aş prelungi agonia milogindu-mă la unul sau altul, umilindu-mă, pentru ca într-un final să mi se adauge şi acesta la lista de reproşuri? Hai Crăciun Fericit, La Mulţi Ani şi s-auzim de bine!
Şi-am încălecat pe-un cal de cizmărie şi m-am dus în lumea largă… 🙂
ApreciazăApreciază
De acord cu tine („iubirea care depinde de aspectul/valoarea/reciprocitatea cadourilor nu e cu nimic mai presus de o tinichea aurită care arată frumos la început şi nici nu-ţi dai seama cînd s-a transformat într-o hidoşenie”). Dar să nu uităm că ăsta e un advertorial, scris pentru un concurs organizat într-o lume mercantilă, lumea în care trăim, o lume în care trebuie să ai mare noroc ca să-ţi găseşti un partener pe măsura propriilor idealuri imaculate.
Şi, în plus… „n-am găsit altă rimă” 😆
Sărbători fericte şi drum bun prin larga lume… 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, am uitat să menţionez că eu vreau să schimb lumea în bine? My bad… 🙄
La treabă, deci, voinice. Pe cai! Iiiihaaaaaa!!! 😀
ApreciazăApreciază
Atenţie, nu pe mai mulţi cai în acelaşi timp!
Succes! 😀
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru grijă şi urare! 🙂
(să văd pe unde găsesc nişte jăratec mai ieftin, aşa, da’ să nu fie chinezesc… 😛 )
ApreciazăApreciază
Mi-aduc aminte că tata avea o vorbă: „sunt prea sărac ca să cumpăr lucruri ieftine” 🙂
ApreciazăApreciază
Ehehe, pe atunci era vorbă adevărată! Acum, e totuna – că-i ieftin, că-i scump, tot de doi lei e. Aşa că măcar să ne protejăm sărăcia. 🙂
Of, unde-s vremurile de altădată… adică oamenii vremurilor de altădată…
ApreciazăApreciază
Nu pot să te contrazic; am constatat şi eu, de întristător de multe ori, că degeaba cumperi lucruri scumpe, sunt tot de calitate proastă 😦
ApreciazăApreciază
Aşadar… vii cu mine să schimbăm lumea? Să facem oamenii la fel cum ar fi fost dacă n-ar fi aşa cum sînt? Să ne punem un preţ atît de ridicol de mare pe propriile suflete încît nimeni, niciodată, să nu mai îndrăznească măcar să viseze că le-ar putea cumpăra?
Doar eu visez… şi nici măcar nu-s beat. Autoflagelare mentală. Sau…?
ApreciazăApreciază
Eu aş zice că nu-mi vând sufletul – doar pana mea e de vânzare, de când m-am apucat de tradus. Dar… s-ar putea să mă amăgesc singură…şi nici măcar nu obişnuiesc să mă-mbăt.
ApreciazăApreciază
Se zice că funcţionează şi cu apă rece; nu ştiu, n-am încercat niciodată, îmi rugineşte sistemul. 🙄
Pana ta? Pana mea – aşa o fi, nu mă pun pro contra. Sîntem atîtea miliarde de suflete de vinzare şi la fel de dispensabile.
Mi-aduc aminte, cînd eram adolescent, am stat vreo oră în piaţa unui sat din apropiere, privind un ţigan bătrîn aşezat turceşte în faţa unui mic scăunel de lemn, cum prelucra o monedă de argint din acelea de pe vremuri. A topit-o, a turnat-o, a încovoiat-o, a modelat-o şi a încrustat-o cu uneltele sale primitive. Totul manual, totul în faţa lumii şi cu o pasiune în ochi ce rar am mai văzut de atunci. La final a ieşit un inel minunat – minunat nu atît pentru modelul sofisticat sau piatra preţioasă pe care nici n-o avea, ci pentru că în el, în acel material maleabil, a turnat o parte din sufletul său. Acela ar fi un cadou nepreţuit pentru persoana iubită. Dacă ar mai exista oamenii de atunci şi pasiunea lor…
ApreciazăApreciază
Mda, cu apă rece mă îmbăt uneori 😀
Poate că mai există pe undeva oameni ca ţiganul acela, dar… nu-i întâlnim noi.
Eu nu-i fac cadouri soţului (pe care zic eu că-l iubesc). Pe vremuri îi făceam câte-o poezie de ziua lui, îi împleteam pulovere (nu neapărat de ziua lui) – mă gândeam că am lucrat puloverul ochi cu ochi, că în fiecare din ochiurile alea sunt eu, că îl îmbrac ca un soi de iederă… Acum nu mai am timp să-mpletesc; cât despre poezii… mi se pare că, după atâţia ani, nu mai e nevoie să-mi dovedesc sentimentele prin cuvinte. Şi el îmi făcea poezii… Acum îmi spală vasele (în fiecare zi). Cât despre tradiţionalele flori, i-am spus de la bun început să nu-mi ia niciodată. Poate că sunt nebună, dar nu suport să pun mâna pe flori tăiate (mai ales când trebuie să le schimb apa, când au cozile umede), pentru mine nu-s decât nişte mortăciuni.
ApreciazăApreciază
Or mai fi Oameni… dar stau ascunşi, aşa cum mai scriam pe undeva… de teamă să nu se contamineze cu răutatea şi lăcomia lumii.
Pulovere şi poezii… e nevoie şi de ele. Din cînd în cînd, depinzînd şi de felul nostru de-a fi, mai cerem cîte-o reasigurare. Au fost vremuri cînd o relaţie s-a putut închega, a avut şansa să devină solidă, mai puternică decît forţele viitoare care vor fi încercat s-o destrame. Mai greu acum pentru cei „noi”…
Nici mie nu-mi place să ucid flori. dar cine să înţeleagă asta…? Cei ca noi se ascund… ca să nu fie contaminaţi…
ApreciazăApreciază
Mă bucur că, din când în când, oricât de rar, mai dau totuşi peste câte cineva care înţelege 🙂
ApreciazăApreciază
Same feeling here… 😉
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Includ şi răspunsul tău în concurs, fiindcă am mai primit unul similar. Dacă vrei să participi, te aştept mâine sau poimâine, la aşa-numita jurizare 🙂
ApreciazăApreciază
„Of, viaţa mea!”, după cum spunea un clasic în viaţă… 🙂
Nu-ţi face belea cu mine, că io-s nedus la biserică. Lasă-i pe dragii de ei cei adaptabili să se joace cu visele astea frumoase. Eu privesc de pe margine, după cum mi-a fost scris. 😉
ApreciazăApreciază
Tu hotărăşti. Te las aşadar printre spectatori 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos, aşa e corect. Mult succes tuturor! 😉
ApreciazăApreciază
Îmi permit să mulţumesc în numele tuturor 🙂
ApreciazăApreciază
Plecăciune. 😳
ApreciazăApreciază
I-as spune: Vreau sa-i daruiesc iubitei aceast inel de logodna. La cat e de frumos, nu-i va rezista si imi va accepta cererea. Imediat dupa nunta, iti voi inapoia datoria. Batem palma? A…si o sa fii invitat de onoare la nunta, evident.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru participare. Te aştept şi la jurizare, în intervalul 20 noiembrie, ora 8:01 – 21 noiembrie, ora 23:59.
ApreciazăApreciază
Eu i-as spune: „stiu ca sunteti singur, nu ati avea nevoie de cineva care sa va ajute la curatenia de Craciun. Eu o fac bucuroasa daca in schimb ma ajutati sa fac iubitului eu un cadou!. Nu va cer nici macar sa ma platiti. Ci numai sa imi vindeti azi pe datorie!”.
Stiu, da am sa revin pentru jurizare. 🙂 Noapte buna!
ApreciazăApreciază
🙂
Îţi mulţumesc pentru răspuns. Noapte bună
ApreciazăApreciază
vreau sa vin sa invat, sa pot face apoi curatenie la mine.
ApreciazăApreciază
N-am înţeles care e legătura cu o curăţenie la tine, dar… vino 🙂 Intrarea e liberă 🙂
ApreciazăApreciază
Mi-am imaginat totul aşa cum ai povestit. „Pledoaria” mea cuprinde tot ce mi-am imaginat. Mă bucur că n-ai limitat numărul de cuvinte şi sper ca juriul să aibă răbdare să o citească pe toată.
Atâtea griji îmi ţin avântul între zăbrele-nchis!
Le-aş sfâşia de aş şti cum. Pe coama unui vis
m-aş arunca în zbor în viaţa albastră şi senină
şi din tristeţe m-aş desprinde pe raze de lumină.
Iar mâine seară mi-aş dori mai mult ca niciodată
ca bucuria să inunde în valuri lumea toată.
Am pregătit pentru cei dragi bucatele alese,
iar bradul mândru şi înalt, cu ramurile dese
aşteaptă să se învelească-n podoabe şi beteală.
Mirosul lui de codri vechi se-mprăştie cu fală
prin camerele mici, curate, cu iz de sărbătoare.
Pe geamuri, din decor de gheaţă, mi-a răsărit o floare.
Ştiţi, frăţiorii mei mai mici au lăsat-au pe pervaz
câte-o scrisoare pentru Moş. Acum stau c-un obraz
lipit de sticla rece-a nopţii şi-aşteaptă să zărească
zburând pe cer, cu reni în faţă, caleaşca-mpărătească
ce îl aduce-n zbor pe cel ce împlineşte vise,
dorinţe-aprinse şi răspunde la cererile scrise.
Am strâns scrisorile târziu, când oboseala dulce
i-a legănat în braţe moi şi i-a pus să se culce.
Le-am desfăcut ca un spion şi le-am citit pe rând.
Le-am cumpărat copiilor, cu dragoste în gând,
tot ce-au dorit, ca mâine seară să fie fericiţi,
că dragi îmi sunt, copii frumoşi şi-atâta de cuminţi!
Mămica mea şi-ar fi dorit un strop de sănătate…
Oricât aş vrea să-i dăruiesc, nu cred că se mai poate.
Dar va avea şi ea sub brad un pacheţel cu fundă
şi sper s-o văd zâmbind puţin, uitând durerea surdă.
Când am sfârşit de pregătit acestea pentru mâine
în portofel nu mai aveam decât bănuţi de pâine…
Şi-ar fi destul, m-aş descurca, şi nu aş fi nici tristă,
nici lacrimi nu mi le-aş ascunde tăcută în batistă,
dar nu de mult l-am cunoscut pe el, băiat frumos,
blând şi atent, cu suflet bun şi-atât de drăgăstos!
Cred că-l iubesc fiindcă gândul îmi zboară către el
şi când muncesc, şi când învăţ… Aşa un gând rebel!
Iar când îl văd inima mea aleargă ca năucă
şi pentr-o clipă şi cuvintele în minte mi se-ncurcă…
Obrajii mi se-aprind bujori. El spune că îi plac,
îi prinde-n palme şi-i sărută, dar nu e niciun leac
fiindcă eu mă fâstâcesc şi uit şi cum mă cheamă.
Dar bucuria mea de mâine umbrită e de teamă
Lui nu i-am cumpărat nimic… N-am mai avut cu ce
şi nici n-aş vrea să-l văd mâhnit, ori să mă judece…
Nu, nu m-ar judeca deloc, doar eu nu pot să-mi iert
că nu mi-am socotit destul bugetul şi mă cert.
Aşa că-l rog pe Moş Crăciun să mă ajute-un pic
şi mie să nu îmi aducă în acest an nimic,
dar să îmi lase sub brăduţ dar pentru dragul meu,
iar eu promit să socotesc la anul leu cu leu,
să nu rămân nicicând cuiva cu vreun bănuţ datoare
şi să nu-i fiu nici inimii… decât o visătoare.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Carmen.
Poezia e atât de frumoasă încât sunt sigură că toţi ceilalţi concurenţi (care alcătuiesc juriul) vor avea răbdare s-o citească.
Nu uita să vii şi la jurizare!
ApreciazăApreciază
Eu mulţumesc! Mult!
Nu uit, nu uit! 🙂
Am citit articolul cu destulă atenţie, dar partea cu „scurt şi elocvent” mi-a scăpat. N-am fost decât elocventă şi am avut ceva emoţii. M-am temut că intru în spam. 😆
ApreciazăApreciază
Chiar dacă n-o să primească punctajul maxim, pe motiv că nu e scurtă, poezia e o excelentă transpunere în versuri a povestioarei imaginate de mine. Eu una sunt încântată 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur sincer! 🙂
ApreciazăApreciază
Romantică visătoare eşti, Carmen dragă… şi sensibilă, ca întotdeauna! Versurile tale îmi amintesc mereu de vremurile copilăriei, de starea aceea aproape indescriptibilă pe care o pierdem cu toţii, inevitabil, peste ani şi-o regăsim doar rareori printre amintiri… Tu ai un har şi mă bucur din suflet că ni-l împărtăşeşti nouă tuturor…
Mulţumesc, Carmen!
ApreciazăApreciază
Subscriu! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu mai sunt romantică, dar îmi amintesc cum e să fii… Şi-mi folosesc amintirile. Iar Crăciunul este pentru mine bucurie. Mă bucur de bucuria celor care-mi primesc darurile. 🙂
Dacă am putut să aduc un pic de Crăciun mai devreme, mă bucur cu atât mai mult. Eu mulţumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Iar eu mă înclin. 😳
ApreciazăApreciază
😉 Un membru din juriu a citit-o!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
😀 Un pas înainte! 😆
ApreciazăApreciază
Nu i-aș spune nimic, vecinului! Am văzut că nu este prea darnic…și nici nu-l impresionează perlele de suflet. În fond el face o afacere, nu este de condamnat. În afaceri ca și în război, calci pe suflete și sentimente. Nu voi cere nimic în numele iubirii. Cea[cel] care mă iubește îmi știe zbaterea, îmi cunoaște neputințele. Aș lăsa sub brad un inel de iarbă și-un bilețel cu-o poezie:
” Iubirea mea
E vreme de colind, de stea vestitoare
E timp de magie si ceas de sarbatoare
Nu am cum să-ti las sub brad vreo agată
Nici inele de aur, nici perle, nici diamante
Iti las doar sufletul meu si-o iubire curată
Dar de om sărac, dar care face cât toate.”
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru răspuns.
Te aştept şi la jurizare.
ApreciazăApreciază
Eu m-aş gândi la toate lucrurile triste care mi s-au întâmplat de când exist – asta până m-aş umfla de plâns. Apoi l-aş pândi pe vecin la ora când ştiu că se întoarce de obicei acasă şi i-aş ieşi în cale ca din întâmplare. Iar el, amabil şi galant cum este, mi-ar spune că e păcat ca o fată frumoasă ca mine să-şi strice ochii plângând şi m-ar întreba ce-am păţit. Şi atunci i-aş răspunde:
„Vai, domnule, tocmai de la frumuseţe mi se trage supărarea! Ştiţi, prietenul meu, pe care-l iubesc ca pe ochii ăştia cu care plâng, mi-a povestit despre un profesor de-al lui, care zice că, la femei, produsul frumuseţe inteligenţă e constant. Şi cum, când o să vadă că n-am fost în stare nici măcar să-mi gospodăresc banii de sărbători astfel încât să-i pot lua şi lui un cadou cât de neînsemnat, prietenul meu o să se gândească, pe bună dreptate, că profesorul ăla ştie el ce ştie şi că frumuseţea mea e compensată de o mare doză de prostie… (Aici voi asezona cu câteva suspine.) Dar, dacă aş reuşi să cumpăr de undeva ceva pe datorie, ceva deosebit, cum sunt, de exemplu, butonii zodia taur – zodia în care s-a născut el… O, ar fi prea frumos ca să fie adevărat…”
Şi cred că vecinul n-o să-şi încalce principiile, n-o să-mi vândă pe datorie, dar o să-mi dea butonii ca dar de Crăciun! Pentru un om ca el, 89 de lei nu-nseamnă cu adevărat o pierdere, mai ales când pot să şteagă lacrimile din ochii unei fete frumoase 😀
ApreciazăApreciază
Nu ştiam că şerpoaicele sunt escroace sentimentale! 😆
Te aştept la jurizare.
ApreciazăApreciază
Unu: ma grabesc sa raspund pentru ca maine numai am timp sa intru la calculator deloc.
Doi: asa cum am spus si altor organizatori de concursuri in campania asta, de voi castiga la vreuna din ele, voucherul il voi lasa celui care a organizat concursul pentru ca din start mi s a parut nedrept ce au facut sponsorii.
Acum votul:
R1 – 5
R2 – 5
R3- 4
R4- 1
R6 – 3
R7 -1
R8 – 2
R 9-3
R10 – 5
R 11 – 1
R12 – 2
R 13 – 3
R14 – 5
R15 – 4
ApreciazăApreciază
aoleoo… da greu! chiar la toate? 😀
bine, fie. iată votul meu:
R1 1 punct, R2 2 puncte, R3 1 punct, R4 1 punct, R5 2 puncte, R6 1 punct, R7 3 puncte, R8 2 puncte, R10 5 puncte, R11 1 punct, R12 1 punct, R13 5 puncte, R14 4 puncte, R15 4 puncte.
ApreciazăApreciază
Eu una nu m-am uitat la nume… am votat asa cum am simtit din prima. asa ca voturile mele sunt:
R1 – 2 puncte
R2 – 5 puncte
R3 – 2 puncte
R4 – 1 punct
R5 – 4 puncte
R6 – 4 puncte
R7 – 1 punct
R8 – sunt eu deci nu votez
R9 – 5 puncte
R10 – 4 puncte
R11 – 1 punct
R12 – 3 puncte
R13 – 5 puncte
R14 – 5 puncte
R15 – 5 puncte.
Am votat din prisma patronului de bijuterii, cum m-ar fi impresionat pe mine. Sper sa nu se supere fetele pe mine.
Va pup si multumesc ca mi-ai amintit 🙂
ApreciazăApreciază
Iată notele date de mine:
R1 – 4
R3 – 3
R4 – 2
R5 – 4
R6 – 3
R7 – 1
R8 – 3
R9 – 4
R10 – 4
R 11 – 3
R12 – 4
R13 – 5
R14 – 2
R15 – 4
ApreciazăApreciază
R9-5, R3-4, R13-3, R15-2, R5-1.
ApreciazăApreciază
VOTUL MEU:
R1 4
R2 4
R3 4
R4 5
R5 5
R6 4
R7 2
R8 5
R9 5
R10 5
R11 4
R13 4
R14 5
R15 4
ApreciazăApreciază
Nu lua in seama primele note… Uite aici noua notare, dupa regulament:
R9-5, R3-4, R13-4, R15-4, R5-4, R14-3, R12-3, R10-3, R8-3, R6-2, R2-2, R4-1, R7-1, R11-1.
ApreciazăApreciază
R1 – 3
R2 – 4
R3 – 2
R4 – 2
R5 – 5
R6 – 4
R7 – 1
R8 – 3
R9 – 5
R10 – 5
R11 – 3
R12 – 4
R14 – 4
R15 – 5
ApreciazăApreciază
R13-5, R9-5, R-14-5, R15-4, R4-3, R1-2, R3-2, R2-1, R12-2, R5-1, R6-1, R7-1, R8-1, R11-1
ApreciazăApreciază
Va rog sa-mi spuneți unde trebuie sa pun note!
ApreciazăApreciază
Într-un comentariu la acest articol (care va fi vizibil pentru toată lumea abia după ce se încheie jurizarea), sub forma:
R1 – x puncte
R2 – y puncte
R3 – …
şi aşa mai departe.
Cuvântul „puncte” poate lipsi, o să ştiu că despre ele e vorba 🙂
ApreciazăApreciază
R1-5
R2-5 R3-5 R4-5 R6-5 R7-3 R8-5 R9-5 R-10-5 R11-5 R-12-5 R13-5 R15-5
ApreciazăApreciază
R5-5 scuze!
ApreciazăApreciază
Nota 1 : R1, R2, R7
Nota 2: R8, R12
Nota 3: R4, R11
Nota 4: R6, R13, R15
Nota 5: R5, R9, R10, R14
🙂
ApreciazăApreciază
R1 -4; R2-3, r3-2;r4-2;r5-2; r6-2;r7-1; r8 – 2; r94 ; r10 – 2; r12 – 3; r13- 4, r14 – 5. r15 – 3
ApreciazăApreciază
R1 – 3; R2 – 3; R3 – 3; R4 – 3; R5 – 4; R6 – 3; R7 – 1; R8 – 3; R9 – 5; R10 – 5; R11 – 2; R12 – 4; R13 – 4; R14 – 1
ApreciazăApreciază
Iata si jurizarea mea:
R1-4
R2-3
R3-2
R5-5
R6-2
R7-2
R8-2
R9-4
R10-4
R11-3
R12-3
R13-5
R14-5
R15-3
ApreciazăApreciază
R1-2
R2-3
R3-2
R4-4
R5-3
R7-2
R8-4
R9-4
R10-3
R11-2
R12-4
R13-5
R14-5
R15-3
ApreciazăApreciază
Şi eu nu merit o bilă albă pentru jurizare? 😛
Am dat un singur punct pentru R14, tocmai pentru că nu răspunde la întrebarea ta, ci o ocoleşte.
ApreciazăApreciază
Ai vreo firmă, şerpoaico? Dacă n-ai, fă-ţi, ca să sponsorizezi la anu’ superblogu’ şi să fii în juriu! 😀
ApreciazăApreciază
Nu, nu am ocolit… am raspuns de-a dreptul. Apreciez chiar si nota ta.In fond mi s-a dat ceva, nu mi s-a luat!
ApreciazăApreciază
Ai răspuns de-a dreptul, adică ţi-ai spus probabil o părere sinceră.
Dar ai ocolit în sensul că n-ai spus cum ai încerca să-l convingi patronul din vecini; ai căutat altă rezolvare (ocolitoare) 😀
Însă n-are rost să deschidem o polemică pe tema asta 🙂
S-auzim aşadar numai şi numai de bine!
ApreciazăApreciază
Cu mare plăcere, coană Matildă, dacă mă sponsorizezi ca să fac firma! 😛
ApreciazăApreciază
Şerpoaico, despre asta o să mai vorbim – dacă şi numai dacă câştig superblogu’ 😆
ApreciazăApreciază
Şi dacă totuşi îl câştigi? 😛
ApreciazăApreciază
Pe ce facem pariu că nu-l câştig? 😛
ApreciazăApreciază
Bine, nu facem 😀
Şi ce-am să mai râd – de mine – dacă acum greşesc! 😛
ApreciazăApreciază
Nu greşeşti
ApreciazăApreciază
:))))) Nu voi mai spune nimic despre cei care ne jurizeaza, daca dau note si mai mici. Dar tot voi bombani cand toti vor primi note foarte bune… 😛
ApreciazăApreciază
Corect! 😀
ApreciazăApreciază
Uite, cum mi-am inceput eu ziua cu un zambet. Multumesc, Matilda!Multumesc juratilor si …injuratilor!Nu, nu am injurat pe nimeni, era doar o gluma. Raspunsul meu, atipic, vine din convingeri personale, tratand toata povestea ca un fapt real.Da, toti au raspuns unui concurs, respectand cerinta. Am fost tentata sa o fac si eu.Nu am putut, nici macar in joaca, sa o fac. Ceilalti au participat la un joc, dar in sufletul lor au gandit ca mine. Cat despre nota mare data la toti, sa stiti ca este ca semn de apreciere pentru munca voastra. Este foarte greu sa scrii cu sufletul.Felicitari, psi!
ApreciazăApreciază
Îţi apreciez convingerile şi chiar ţi le împărtăşesc 🙂
Dar ăsta era un joc, creat ca să se potrivească, după părerea mea, cât mai bine cu cerinţele sponsorului. Şi un joc se joacă respectându-i regulile.
E drept că şi eu ar fi trebuit, poate, să-ţi spun de la bun început să cauţi alt răspuns. Dar am lăsat lucrurile aşa ca să văd reacţiile celorlalţi. Şi nu-mi pare rău că am făcut-o, pentru că aici zic eu că nu premiul era important şi interesant, ci modul de abordare al fiecăruia, pe de-o parte în calitate de concurent şi pe de alta în calitate de membru al juriului.
Iar eu nu ţi-aş fi dat doar 1 punct pentru răspunsul ăsta. Merita jumătate din punctaj, fiindcă e foarte frumos 🙂 Deci ar fi fost 2 sau 3, că 2,5 nu se putea 😆
ApreciazăApreciază
Matilda, abordarea mea de jurat a fost la mişto! Ce ai vrut tu să verifici este alt joc de-al tău, la care nu se dau premii. Păcat!
ApreciazăApreciază
Alma, am spus că n-am avut intenţia să jignesc pe nimeni şi mi-am cerut scuze dacă am făcut-o fără să vreau.
Nu mai pot să şterg comentariile alea pe care le-am pus la sfârşit, pentru că ştiu că juriul le-a văzut (am primit un mail cu voucherul şi cu câteva aprecieri la adresa articolului.).
O să le şterg după ce se va termina concursul, ca să nu rămână pentru posteritate (în cazul c-o mai răsfoi cineva blogul ăsta).
În concluzie, îmi cer încă o dată scuze şi propun să încheiem discuţia.
ApreciazăApreciază
Cât despre notele tale mari, e drept că munca trebuie apreciată. Dar la un concurs se notează de obicei rezultatul muncii, care diferă – calitativ – de la un concurent la altul.
Ce-ar fi ca la SB să luăm cu toţii numai note de 100? 😆
ApreciazăApreciază
Matilda, concursul tău a avut aerul unui concurs serios. Eu una, recunosc că l-am tratat ca una care a participat la SB, dar care a considerat articolul tău ca nefiind unul participând la SB.
I-am dat Mayei 5 puncte pentru că ai introdus-o în concurs, deşi n-a respectat cerinţa, 😉 Şi eu am notat-o tot aşa. 😛 Ca pentru un premiu special.
ApreciazăApreciază
Şi cred că acel comentariu cu pietrele în juriu nu-şi avea rostul. 😉 De aici, de unde sunt eu acum, trece şi pe lângă urechea mea o pietricică mică-mică.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău, Alma, n-am vrut să pară pietricică. Dar, dacă pare, e vina mea, aşa că-mi cer scuze.
Voiam doar să spun că oricărui juriu i se poate întâmpla să nemulţumească oarece concurenţi, care nu-i iartă nicio abatere de la regulă, sau de la ceea ce consideră ei regulă. Eu una, dacă aş fi concurat şi aş fi dat un răspuns „la obiect”, ca să zic aşa, aş fi fost nemulţumită că Maya a luat notă mai mare ca mine, sau chiar aceeaşi notă (maximă) ca mine. Şi, chiar dacă nu mi-aş fi exprimat nemulţumirea, aş fi rămas, undeva, în adânc, fie şi numai cu umbra unei dezamăgiri.
ApreciazăApreciază
Am introdus răspunsul în concurs pentru că, la un concurs serios, toate lucrările ajung pe masa juriului, nu? 😀
Dacă citeşti toate comentariile, o să vezi că am vrut să introduc chiar şi răspunsul lui Drugwash, care evident nu era pentru concurs, dar el n-a fost de acord.
Vezi şi răspunsul pe care i l-am dat Mayei-Maria.
ApreciazăApreciază
Am văzut tot! Acesta e un concurs în care e clară cerinţa! Nu trebuia să-l introduci, numai ca să sporeşti numărul comentariilor. 😉
ApreciazăApreciază
OK, e vina mea.
ApreciazăApreciază
Este! 😉 Îmi menţin afirmaţia! Comentariul de la sfârşitul articolului nu-şi are locul! Altminteri, tot ce spui tu despre note în afara articolului, nu mai are nicio relevanţă. Dacă îţi asumi şi asta… Acel „poate” are o rezonanţă mai mare decât crezi.
ApreciazăApreciază
Deşi juriul a specificat în final că n-o să ţină cont de numărul participanţilor la concurs.
ApreciazăApreciază
Juriul a schimbat de atâtea ori regulile, încât cei care nu au cont de facebook nu vor şti ce s-a schimbat şi cât! Şi nici juriul nu va mai ţine minte ce a zis şi unde. Fiindcă cineva vorbeşte, dar altcineva jurizează. Nu? Parcă aşa…
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru participarea la acest concurs şi pentru susţinere.
Şi îmi cer scuze dacă am jignit cu ceva pe cineva. Nu asta a fost intenţia.
ApreciazăApreciază
Citez din enunţul probei 21:
„UPDATE:
In urma intrebarilor voastre cu privire la cea de a doua proba LuxuryGifts, juriul a revenit cu urmatoarele modificari, astfel incat niciun participant sa nu fie dezavantajat/avantajat. Ne cerem scuze celor care au apucat deja sa publice.
1. Nu vom tine cont de numarul de participanti, iar oferirea voucherului drept premiu ramane la latitudinea fiecaruia.
2. Pentru ca ne intereseaza in principal ideea concursului si dorim sa eliminam tentatia premiilor ca motivatie de participare, va rugam sa nu oferiti alte premii.
Criteriile de jurizare sunt:
1. originalitatea si creativitatea in gasirea si formularea temei de concurs
2. atractivitatea ideii concursului
3. masura in care s-a tinut cont de cerintele noastre (sa se porneasca de la un material video LuxuryGifts) si de specificul magazinului LuxuryGifts.ro.”
ApreciazăApreciază
Atractivitate stabilită subiectiv sau în funcţie de participanţi? 😉 În fine…
ApreciazăApreciază
Dacă au specificat că numărul participanţilor nu contează, atractivitatea ar trebui – logic – să fie apreciată de juriu, subiectiv.
ApreciazăApreciază
Dacă şi cu parcă îs tot într-o barcă…;) Şi gata, eu închei subiectul.
ApreciazăApreciază
Şi eu, după cum am spus în alt comentariu.
ApreciazăApreciază
Noi suntem nişte neatenţi! Abia aşteptăm unul mai deştept(în sensul de treaz) să ne dea peste nas.
ApreciazăApreciază
Nu sunteţi neatenţi. Aţi jurizat la mişto, iar eu am fost destul de tâmpită ca să vă iau în serios – o spun pe bune şi fără mişto.
Îmi cer scuze pentru a n-a oară.
ApreciazăApreciază
Nu. Nu e așa! De fapt vina ta e că spui una în club vizavi de jurizari și note, și crezi că ai făcut alta, aici, pe blog. Pe mine mă derajează foarte tare comentariul tău de la finalul postării. Nu-și are locul. Punct! E acid! Cu intenție ori nu, el rămâne acid.
ApreciazăApreciază
Nu voiam s-o mai lungesc, dar… (a se vedea continuarea în comentariul mai lat mai jos, ca să nu mă mai înghesui aici.)
ApreciazăApreciază
În clubul psi am spus că jurizarea de la SB, făcută de o singură persoană, e subiectivă, că trebuie să ai noroc, ca la loterie, ca să scrii ceva care se potriveşte cu gusturile şi cu dispoziţia acelei unice persoane. Şi se subînţelege că nimănui nu i se poate reproşa subiectivitatea. Aici de vină sunt organizatorii, autorii regulamentului. Dar juriul e de vină, am spus eu în club, când dă nota maximă unui articol care nu îndeplineşte condiţiile tehnice, cum s-a întâmplat la Nemira şi nu mai ştiu unde.
Aici am vrut să elimin pe cât posibil subiectivitatea, de aceea am optat pentru concursul jurizat de concurenţi.
Iar pe Maya am introdus-o în concurs pentru că răspunsul ei era evident pentru concurs. Şi nu i-am cerut să-l schimbe din motivele expuse în comentariul de pe care i l-am adresat ei mai sus. Pe Drugwash, al cărui răspuns se vedea că nu e dat pentru concurs, l-am anunţat că vreau să i-l pun în tabel, fiindcă oricum am mai primit ceva similar. Dar n-a fost de acord şi i-am respectat dorinţa.
Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, cum am mai spus, într-un concurs, toate lucrările ajung pe masa juriului. Organizatorii ar face abuz de putere dacă ar exclude ceva, din indiferent ce motiv.
Iar faptul că Maya a primit 8 note maxime, deşi eu am întrebat una şi ea a spus alta, m-a surprins într-adevăr, mai ales din partea unor oameni nemulţumiţi de practicile similare ale unor jurii din SB. Şi m-am gândit că poate a fost o scăpare; răspunsul a fost, în principiu, în asentimentul multora şi asta a abătut probabil atenţia de la nepotrivirea lui cu întrebarea. Şi am spus că poate aş fi făcut şi eu aceeaşi greşeală (până nu sunt în situaţia respectivă, nu pot să bag mâna-n foc pentru reacţiile mele).
Dar am tras în plus concluzia (logică după părerea mea) că, aşa stând lucrurile, n-avem dreptul să le facem altora reproşuri în acest sens. Şi am vorbit la persoana I, nu la a II-a, tocmai fiindcă sunt conştientă că nici eu nu-s infailibilă, nu-s mai cu moţ decât alţii.
Dar nu mi-a trecut prin cap – recunosc – că unii (sau poate toţi) au jurizat la mişto. Am şi eu, ca tot omul, limitele mele, îmi scapă multe lucruri – mai multe decât aş fi crezut şi decât aş fi vrut. Asta e, atâta mă duce capul, subtilităţile de genul ăsta îmi scapă.
Cât despre Maya, ea a făcut, la mişto sau nu, o altă chestie pe care le-o reproşăm juriilor de la SB – a pus pe toată lumea în aceeaşi oală, cu aceeaşi notă.
Şi cu asta chiar că am terminat. Am spus încă o dată ce-am avut de spus şi mai departe fiecare e liber să creadă ce vrea.
ApreciazăApreciază
Doamnelor, vă doresc un week-end plăcut alături de cei dragi! 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, dragule! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, domnule 😆
ApreciazăApreciază
S-au incheiat comentariile, dar eu tot am ceva de zis. Nu stiu sa fac nimic la misto! Ori fac ceva din convingere, ori nu o fac deloc.Deci , am scris sincer. Asa am gandit cand am jurizat.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că n-a fost la mişto 🙂
Dar nu s-au încheiat toate comentariile, doar… discuţia mea cu Alma Nahe 🙂
ApreciazăApreciază
Şi eu am urat sincer un week-end plăcut tuturor participanţilor la discuţie şi cititorilor. Aşadar totul ar trebui să fie OK. 😉
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Nici eu nu am jurizat la misto. De cine sa fac misto, de oameni pe care ii cunosc si apreciez? De mine si de timpul meu liber, atat de putin in ultima perioada?
Am senzatia ca v-ati aprins degeaba…
ApreciazăApreciază
Ne-am aprins, ne-am stins… 😀
ApreciazăApreciază
Eh…și cu asta am zis și eu tot.
ApreciazăApreciază
Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...
Pingback: Turism in Praga 6. MANASTIREA STRAHOV | Zinnaida