Gelozie

Eu, Nina, Doru, Angelica
Şi, pe deasupra – brrr! – Rodica
Zburăm, da, da, cu bicicleta.
Pe lângă asta-i fleac racheta!

Dar, când să strig: „Sunt fericită!”.
Rodica, of, cheful mi-l strică:
Se tot suceşte, ocoleşte,
Până de Doru se lipeşte.

O, Ţepeş-Doamne, unde eşti,
De lângă Doru s-o goneşti
Şi cu o ţeapă ascuţită
Să-nţepi grăsimea ei sleită?

Tu, Zeus, de ce n-o trăsneşti?
Sau poate-ţi vine să zâmbeşti
Fiindcă pe Doru l-a vrăjit
Acest butoi însufleţit?

Eros săgeata şi-a ţintit!
(Ah, plod de zeu afurisit!)
Tu, Venus, nu te supăra,
Dar ce-a găsit Doru la ea?

E suplă? Poate diafană?
Aiurea! Mândra-i dolofană!
Cu obrăjorii… doi bujori –
Să juri că sunt de râmători!

Şi trupul ei! Dar ce mai trup!
Ce trup, că e curat butuc!
Şi sânii ei! Nu delicaţi,
Mai mult: de-a dreptul lăbărţaţi!

Şi părul! Dulce încurcat,
Trosc! pe spinare aruncat!
Şi ce picioare minunate!
Curat jamboane fezandate!

Iar firea ei, de blândă zână,
Pe inimi sute e stăpână!
De-asta fug toţi, de ea să scape,
Cum fugi de revărsate ape!

Dar ea e mândră şi senină!
De măreţia-i fiind prea plină,
Îşi poartă atât de lin tonajul
Că se cutremură pavajul!

De gât aş strânge-o, uite-aşa!
Dar dacă mă omoară ea?! 😛
Un geniu lumea o să piardă
Şi-n toţi durerea o să fiarbă;

Angelica,-n jalea-i mare.
Va trage la măsea prea tare;
Iar Nina, prietena mea bună,
Va ţine post un an şi-o lună…

Dar nu! Pe grasă o fac praf!
Pilaf în raiul lui Alah!
Ba nu! În iad o să ajungă,
Toţi dracii cu catran s-o ungă!

Rodica, ce-am să râd atunci!
Mânca-mi-ai coada să-mi mănânci!
Dar pân-atuncea, Rodicuţa,
Te spun eu, zău, la bunicuţa!

Epilog:
De-atunci s-a scurs o grămadă de timp… Dragostea mea pentru Doru n-a fost decât o închipuire, iar pasiunea lui de o după-amiază pentru Rodica s-a dovedit a nu fi nici măcar un foc de paie. Dar ea a continuat să mă calce pe nervi – eram colege de clasă. Şi am râs cu mai multă răutate şi mai tare decât alţii când am aflat ce hobby idiot avea: nota în fiecare zi cotele apelor Dunării!


  • Articolul participă la a 14-a probă a concursului Superblog 2013, sponsorizată de Reeija.ro
  • Fiind vorba de o crimă premeditată :P, deşi niciodată înfăptuită, îl voi înscrie şi în tabelul psi-lunelilor.
Anunțuri

35 de gânduri despre „Gelozie

  1. Pingback: Pa, SuperBlog… | ropot de secunde...

    • Eu în schimb m-am îngrăşat – am şunci şi jamboane! 😀
      Iar Rodica din poezia mea nici măcar nu era exagerat de grasă, însă grăsimea ei, atâta cât era, avea ceva greţos, scârbos… Am văzut fete şi femei mai grase decât ea, dar cărora grăsimea le stătea bine. Iar ea mai era şi greţoasă din fire…

      Apreciază

      • Cand eram domnisoara le invidiam pe fetele care aveau doar piele si oase. Mi-as fi dorit sa fiu ca ele, dar nu puteam, ca imi placea sa mananc bine. Acum sunt ca ele si imi doresc sa nu mai fiu, ma visez uneori grasa, rotunda… Mor cand simt mainile lui Mihai cum imi mangaie oasele. :)))))
        Grasimea mea e prea putina chiar si pentru un vers dintr-o poezie. 🙂

        Apreciază

          • Unele sunt şi inteligente, dar mă îndoiam că le place asta. La mine, tocmai asta îi enervează, da’ se compensează cu multitudinea de ţâţe! Se răzbună din plin! :)))))))))))

            Apreciază

          • Nu le place asta… Bărbatu-meu mi-a povestit despre un coleg de-al lui de facultate, căruia îi ieşeau ochii din cap ca la melc când vedea o fată grasă şi se repezea imediat s-o agaţe, evident neavând de unde să ştie dacă era inteligentă sau nu 🙂

            Apreciază

      • Nci nu trebuia să te simţi, Alma! 🙂 Nimeni nu trebuie să se simtă, n-am pus poezia aici ca să fac aluzie la cineva. Am extras-o dintr-un fund de sertar fiindcă n-am avut alte idei, şi fiindcă mi s-a părut că ocazia era potrivită ca s-o scot la lumină (nu le-am mai arătat-o decât colegelor mele de clasă, cu muuuulţi ani în urmă…). Iar acum cred că sunt eu însămi mai grasă decât Rodica de atunci 😆

        Apreciază

  2. Pingback: Psiluneli-Crima cu premeditare | Cățărătorii

  3. Cred ça cu gandul mai toti putem deveni criminali macar o data… Si gelozia este un mobil serions! Problema este ça nu mérita sa ucidem, nici macar cu gandul … Si povestea din spatele versurilor tale zglobii o dovedeste din bélsug!
    Foarte agréabila poezia ta 🙂 nici nu stii cat mi-a placut 🙂

    Apreciază

  4. Pingback: Crimă cu premeditare | BLOG D'AGATHA

  5. Mânia de-o descarci în vers
    ucizi cu patimă motivul.
    Planul temeinic întocmit, atent ales
    se risipeşte destrămat ca tivul.
    Apoi când punctul se aşază după rimă
    te-alegi c-o poezie-n loc de crimă,
    şi-aceea probabil nepremeditată
    fiind din izbucnirea de mânie rezultată.

    M-am amuzat şi m-am înduioşat… Unde-s „dramele” din anii de liceu? 😆

    Apreciază

  6. Pingback: Crimă! Cu premeditare… | Alma Nahe

  7. Pingback: Îmi plac oamenii | ropot de secunde...

  8. Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s