Dragoste la conac… (parodie)

– reblogare – de AICI

Într-o ceartă, soţia: Abia aştepţi ziua când voi închide ochii, nenorocitule!
Soţul: Nu ochii, gura aştept s-o închizi!
(caricatură preluată de pe Ciocoflender)

 

Frosa vine, sol de pace, c-o batistă-n făcăleţ.
Doamna, strâmb privind la dânsa, o întreabă cu dispreţ:
– Ce vrei, tu?
– Eu? Bună pace! Da’, de n-o fi cu bănat,
Domnu’ ar vrea ca să vă vază. Da mă jur pe ochi că-i beat.

La un semn, deschisă-i uşa şi s-apropie de pat
Domnul, ce-are ochii tulburi, mersul tare legănat.
– Tu eşti beat!
– Sunt beat, vezi bine!
– Şi-aşa vii să-ţi ceri iertare?!
Vrei s-auzi cum o să-ţi cadă vorbe grele în spinare?.
– Deh, oricare mi-ar fi gândul, fiindcă totuşi am sosit,
Ai putea, c-o sărutare, să-mi urezi: Bine-ai venit!
Însă adevărul, scumpo, e că nu vrei să mă ierţi
Fiindc-ai chef să ţipi la mine şi cu mine să te cerţi,
Toată ziua bună ziua cicăleala ta-mi stă-n cale,
Afişată ca dovadă de preţ a iubirii tale…
Azi spui una, mâine alta… Ce e scris şi pentru mine,
Bucuros le-oi duce toate, fiindcă toate-s de la tine…
– Taci! Când lumea mi-e deschisă, crezi că mult o să mai pot
Să te-aştept o noapte-ntreagă ca să-mi vii beat ca un porc?
Păi tu nici visezi, bărbate, câţi în cale mi s-au pus,
Toţi având maşini la scară, cont la bancă în Apus.
Toţi miniştrii cu renume, generalii toţi s-adună
Serenade să îmi cânte în senine nopţi cu lună.
Şi nu am decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Pentru ca dintr-înşii unul imediat să vină-ncoace!
Mai alalteri, la Popeasca, n-ai văzut tu câţi s-au strâns
Şi se tot suceau în juru-mi c-ochi beliţi şi glasul stins?
Am văzut a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Şi-am ştiut că-n scurtă vreme o să bei plângând în barbă,
Căci de mâine, bărbăţele, te las dracului pomană
La bordel te du, de-acuma, fără să-ţi mai fie teamă!
Nu rânji, că nu uit totul dacă-mi dai vreun pandantiv!
Crezi că-n drum spre fericire mă-mpiedec de-un beţiv?
– De-un beţiv – de ce nu, scumpo? – căci beţivul ce priveşti
Nu e om de rând, de vreme ce spuneai că îl iubeşti.
Eu ca tine nu mă laud, dar nu-mi pasă de-mi faci vânt.
Bani să am! Curve ca tine din belşug sunt pe pământ!

Dar abia tăcu sărmanul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Se cutremură conacul şi ferestrele se zdruncin!
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Rău pe Domnu’ năucindu-l, perne vin de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…
Domnu-njură, iar cucoana scoate-un strigăt de bătaie.
Şi la dânsul se repede ca şi leul în turbare,
Cu papucul îl plezneşte tot mai tare şi mai tare!

probabil 1974

Anunțuri

2 gânduri despre „Dragoste la conac… (parodie)

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s