Dedicaţie

Pentru Silving şi Manda – un fragment din cartea pe care-o traduc:

… cea mai frumoasă femeie din lume era o franţuzoaică, o servitoare pe nume Annette, care spăla vase. Annette lucra la Paris, în slujba ducelui şi a ducesei de Guiche, şi ducelui nu-i scăpase faptul că vesela de cositor era lustruită de o femeie ieşită din comun. Însă faptul că ducele o remarcase nu-i scăpă ducesei, care nu era nici foarte frumoasă, nici foarte bogată, dar foarte deşteaptă. Ducesa începu s-o studieze pe Annette şi descoperi în scurt timp viciul tragic al rivalei sale.

Ciocolata.

Acum înarmată, ducesa trecu la fapte. Palatul de Guiche se transformă într-un castel al dulciurilor. Oriunde te-ai fi uitat, vedeai bomboane. Cele de mentă trase în ciocolată stăteau, grămezi-grămezi, în toate saloanele pentru recepţii, iar în camerele de primire nugaua cu glazură de ciocolată umplea coşuri întregi.

Annette n-avu nicio şansă. Într-un singur anotimp, silueta ei delicată se preschimbă într-una enormă, şi ducele n-o mai privi de atunci încolo niciodată altfel decât cu ochi înceţoşaţi de o uimire amară. (Toată lumea observă că, pe măsură ce se lăţea, Annette părea să devină din ce în ce mai veselă. În cele din urmă, se mărită cu cofetarul şef şi mâncară amândoi o grămadă, până când adâncile bătrâneţe îşi cerură drepturile. Lumea observă şi că, pentru ducesă, lucrurile nu luară o întorsătură la fel de veselă. Din motive care depăşesc puterea de înţelegere, ducele se îndrăgosti apoi subit de propria lui soacră, fapt care o îmbolnăvi pe ducesă de ulcer, deşi pe vremea aia n-aveau aşa ceva. Mai exact, ulcerul exista şi oamenii îl aveau, dar nu se chema „ulcer”. Practicanţii medicinei din epocă îl etichetau drept „dureri de stomac” şi trăiau cu impresia că tratamentul ideal era cafeaua în care se turna o lingură de coniac, băută de două ori pe zi, până la dispariţia durerilor. Ducesa îşi înghiţea mixtura cu conştiinciozitate, privindu-şi de-a lungul anilor soţul şi mama, care schimbau sărutări în spatele ei. Nu e surprinzător că firea ei ţâfnoasă deveni notorie, după cum a povestit cu atâta abilitate Voltaire. Cu excepţia faptului că toate astea se petreceau înainte de naşterea lui.)

Anunțuri

2 gânduri despre „Dedicaţie

  1. Cartea asta de care habar n-aveam,s-o caut si eu cand va aparea tradusa,daca n-o iau mai inainte in original :D. Uite ca avem un numitor comun :traducerile. Bine,eu nu mai traduc de mult (nici carti,nici barbati :)) ) ,desi asta mi-era specializarea initiala din facultate.Intre timp m-am facut mama creatoare de bijuterii,poezii si alte chestii din astea nitel artistice,fara specializare artistica :D. Cum s-ar zice,is nici calare,nici pe jos,nici traducatoare,nici artista :))

    Manda si eu iti multumim pentru fragmentul din carte care te-a dus cu gandul asa de frumos,la noi 🙂 Ne-am amuzat pe cinste!

    Apreciază

    • Mă bucur că v-aţi amuzat. Şi mie mi-a plăcut mult fragmentul, iar povestea Mandei mi-a adus aminte de el.
      (Şi eu sunt tot nici călare, nici pe jos – mi-am făcut studiile superioare la Institutul Politehnic :))

      Apreciază

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s