Monologul motanului

Guest post, adică redau cu fidelitate (sunt traducătoare cu experienţă şi mi-am luat masteratul în pisiceasca modernă) tot ce mi-a dictat motanul:

Eu sunt sufletist, Matildo, mă ataşez de orice. Uite, cel mai mult îmi place când îţi uiţi (sic! şi sâc!) pe masă portofelul! Mă lipesc de el cât ai clipi, după cum se vede în poza în care te-ai grăbit să mă imortalizezi! 😛 Oare-ai vrut să mă şantajezi, să mă faci să par oribil de materialist?

Nu ştiu ce-ai avut de gând, darrr…

Dar ştiu că toţi prietenii mei cunosc adevărul: eu sunt sincer, şi-atât. Nu umblu niciodată cu minciuna, detest tot ce e fals, tot ce e amăgire, tot ce e faţadă măsluită! Recunosc că am o slăbiciune pentru bani – am aflat că-i poţi schimba pe orice, chiar şi pe diverse chestii ca alea, multe şi mărunte, pe care le ţii pe birou – şi care se află pe locul doi (după bani, adică) în topul preferinţelor mele – era să zic în ţopul, dar m-am corectat la timp, pentru că vreau să fac impresie bună, m-am prins că ţi-ai înscris blogul într-un concurs. (Crezi că într-o casă se poate întâmpla ceva fără să afle pisica?)

Acuma, ca să nu semăn vrajbă între obiectele care fac obiectul (sic!) acestui monolog, ar trebui să vorbesc – elogios, evident! – despre toate, dar… mi-e peste poate! (Ştiu să fac şi versuri – sper că se bagă de seamă.) Prin urmare, am să mă rezum la primele trei, cele mai dragi mie, la trei lucruşoare pe care le adăpostesc cu mare plăcere sub arcada sufletului meu (asta o spun ca să vadă că le am şi cu metaforele!).

Dar să trec la subiect:

Cel mai mult şi mai mult îmi plac pixurile, toate pixurile, dar preferatul meu e ăla cu ballpoint roşu – roşu ca zgărdiţa mea cea de toate zilele! Îmi place până şi o parte din numele lui – ballpoint. Nu, nu mă duc cu gândul la vreun bal, în primul rând fiindcă nu mă interesează niciun condur de domniţă, iar în al doilea, fiindcă sunt bun şi la limbi străine şi engleza e preferata mea – deci: ball = minge, balon, sferă. Vasăzică obiect care se dă de-a dura!!! Pentru că, recunosc, am şi slăbiciuni, îmi place tot ce se rostogoleşte – aşa cum se rostogoleşte şi pixul, dacă ştii să-l pocneşti cu lăbuţa cum se cuvine! Dar uneori aş vrea să-l şi ling puţin – să-i fac şi lui toaleta, aşa cum mi-o fac mie! Prin urmare şi în paranteză fie spus, aş vrea să-mi garantezi că nu e toxic! Te rog să-mi dai asta-n scris – poţi folosi chiar pixul ăsta! Şi, apropo de scris, îmi place grozav când scrii cu el, pe listuţele alea cu care pleci la piaţă, „papa pisi”.

Ei, hai că m-am lungit cam mult cu vorba – la următoarele două produse de birotică şi papetărie (mă pricep şi la denumiri din astea… savante) o să fiu mai succint.

În al doilea rând, ador teancurile de hârtie de copiator – sunt o pernă ideală, mai bună decât cărţile deschise pe care mi le pui la dispoziţie ca să mă pozezi pe urmă cu capul pe ele! Ai putea să plasezi prin casă cât de multe (cât mai multe topuri de hârtie, despre ele vorbesc, da?) în cât mai multe locuri! Că îţi permiţi, m-am uitat în catalogul online – preţul e ac-ce-si-bil!

Bun – aici am fost concis, cum mi-am propus. Trec la obiectul numărul trei. Care este… Mrrrm, mi-e cam greu să mă hotărăsc, dar am să mă opresc totuşi la… rola de scotch! Şi cred că ai ghicit de ce, nu? Fiindcă şi ea se dă de-a dura, dar altfel decât pixul. În plus, e şi un simbol al roţii… al roţii de caşcaval, de exemplu, pentru că trebuie să ne gândim întotdeauna şi la mâncare! Caşcaval = mâncare pentru şoareci. Şoa-reci! Miaooo!!! Îmi lasă botul apă!

Fii aşadar drăguţă şi prezintă-te cu ceva de-ale botului, adică de-ale gurii (în jargonul vostru de bipezi)! Şi pe urmă o să fiu şi eu drăguţ şi-o să-ţi dau voie să trimiţi articolul ăsta la a noua probă a concursului Superblog 2013, aia sponsorizată de StampileOnline.ro.

Apropo, nu ştiu prea bine de ce, dar mi-ar plăcea să ai şi o ştampilă! Ştiu că nu-ţi trebuie, că tu nu eşti între-prinzătoare privată (deşi privată ai :P, e locul ăla unde stă tăviţa mea cu nisipel). Dar eu sunt între-prinzător de şoareci! (Adică intru între ei şi-i prind!) Aşa că fac o comandă specială! (În afara concursului, nu alergăm după doi şoareci iepuri deodată!) Vreau o ştampilă în formă de şoarece, care să chiţăie şi s-alerge prin casă! Şi, dacă s-ar putea… Hei, nu râde de mine fiindcă mă ling pe şi pe lângă mustăţi! Dacă s-ar putea, aş vrea să lase pe hârtie urme de lapte şi să fie şi comestibilă, cu gust de şoarece fraged… S-ar putea numi şoarmpilă… Sau şoarempilă, că-i mai uşor de pronunţat. Sau ştamrece… ştamoarece… În fine, numele nu-i foarte important…

A, şi ca să se ştie şi că ştiu tot, şi că noi doi avem aceleaşi preferinţe, menţionez că şi ţie îţi plac:

1. pixurile, fiindcă le foloseşti cel mai des, ţii unul până-n şi-n geantă:

2. hârtia de copiator, fiindcă o pui în chestia aia pe care-o numeşti imprimantă şi care ştie să facă şi copii xerox:

3. rola de scotch, fiindcă-ţi trebuie ca să lipeşti bancnotele rupte pe care ţi le dau ăia de la piaţă în chip de rest (şi tu le iei fiindcă eşti cu capu-n traistă, deşi la cumpărături te duci cu sacoşa 😛 ):

---

Miao, era să uit! Poţi să trimiţi articolul şi la duzina de cuvinte, adică să-l înscrii în tabelul mâţului pervazier, pentru care am de asemenea o slăbiciune 🙂

---

---

fotomodel: motanul din dotare