Experiment eşuat

Presupun că blogul ăsta e un experiment eşuat:

Şi mai presupun şi că, după ce se-ncheie SuperBlogu’, o să-l abandonez. Nu, n-o să-l şterg, o să las doar să se prăfuiască aici, pentru posteritate 😛 – atâta timp când găzduirea lui o să continuie să fie gratuită.

Sau poate c-o să-l abandonez chiar înainte de a se termina SuperBlogu’… Aştept să văd ce punctaj adun la primele probe, să văd dacă se afişează un clasament… Şi  dacă clasamentul apare şi nu mă văd măcar în top 100 :P… Se cheamă că nu-i de nasu’ meu, trebuie să-mi folosesc timpul pentru altceva, care nu-mi depăşeşte puterile, nu? Şi nu contează c-am zis că n-o uşchesc – presupun că tot omu’ are dreptul să se mai şi răzgândească… :mrgreen:

*

ACTUALIZARE (22:45):

După cum am spus şi în răspunsul dat unui comentariu, tocmai am constatat că azi, datorită postării acestui articol, am primit deja mai multe vizite decât ieri, când am postat 2 articole pentru SuperBlog:

Ce concluzie să trag de aici: fericiţi cei deprimaţi, că al lor va fi succesul de public? 😆

32 de gânduri despre „Experiment eşuat

    • Ştiu că e un început, şi nici pe alte bloguri n-am, nici măcar acum, mai mult de 100 de vizitatori (în zilele când postez câte ceva, că altfel am şi zile cu 0 (zero) vizitatori, pe ăla cu versuri, de exemplu, sau pe ăla cu loldilalu’). Dar nu’ş de ce, aici mă simt ignorată şi acolo nu, sau acolo nu-mi pasă… Aşa cum mă simt uneori ignorată şi când scriu duzini sau psi-luneli – în club sunt unii care ori n-au trecut pe la mine niciodată, ori nu le-a plăcut niciodată ce-am scris. Şi n-am ce să le reproşez, că nu-s obligaţi nici să mă citească, nici să le placă ce scriu. Îmi reproşez mie – pentru că scriu! 😆
      Sau poate că m-am ţicnit, poate că azi sunt în toane proaste, poate… Poate că până mâine o să-mi treacă…
      Sau poate că trebuia să-mi fac un singur blog, nu şapte (sau câte sunt – ca altă dovadă că am ceva stricat la tărtăcuţă! :P)

      Apreciază

      • Parcă pe blogul Jora nu-s ignorată? 😉 E al pisicii, nu-i al ei, dom’le! Ori, pentru proba cu miezu’ lu’ lapte, acolo la Jora era povestea importantă, în imagini şi nu-n vorbe, cum le place şi sponsorilor. Da’ n-ai să vezi click-uind linku’ către ea! Decât de tine, psi© şi…accidental, câte un membru din club. Oricum, nu mă interesează prea tare, vorbeam la subiect, ca să te împac cu blogu’. 😛

        Apreciază

  1. Cine te-a pus sa te uiti la statistici duminica? Nu stii ca e zi moarta? Eu zic sa nu iti faci griji. Asa este la inceput. Am avut zile in care nu aveam nici macar un vizitator, dupa ce mi-am deschis blogul cu care particip in competitie. Ca si tine, am momente in care ma intreb daca nu ar fi fost mai bine sa scriu doar pe un blog, nu pe trei. Dar nu e vina mea ca am mai multe personalitati. :)))))
    Uite, la Jora am intrat, m-am uitat la poze, apoi am iesit, ca am facut schimb de locuri cu baiatul si laptopul se incinge rau daca tin prea multe deschise. Nu am reusit sa ma intorc, desi stiu ca e misto pe acolo. Ai rabdare…

    Apreciază

  2. Dragă Matilda,
    Sunt sigur că treci printr-o depresie, dar eu nu cred că are un fundament realist. În primul rând că îmi place cum scrii, mai ales la competiția SuperBlog. Faptul că nu ai vizitatori conform așteptărilor, nu e nicidecum din cauza calității postărilor tale, ci s-ar putea să fie o consecință a promovării insuficiente. Eu am scris aproape doi ani și erau multe zile consecutive în care n-am avut nici un vizitator. Deci, te rog, revino asupra deciziei și ia blogul în piept. Sunt convins că vei reuși, cu perseverență!

    Apreciază

  3. Pingback: Două urme pe acelaşi cerc | ropot de secunde...

  4. Dacă ai scris pentru numărul de vizitatori, poziţia îm ZeList ori pentru … glorie, ai dreptate.
    Dacă ai scris pentru plăcerea ta şi, totuşi, S-A MAI GĂSIT UNUL CĂRUIA SĂ-I PLACĂ, … este un experiment reuşit!

    Apreciază

  5. In opinia mea traficul chiar nu conteaza atat timp cat nu-ti monetizezi blogul. Conteaza mana de prieteni care te viziteaza constant. Cel mai important castig il reprezinta omenii care te simpatizeaza si te incurajeaza. Ar mai fi faptul ca scrisul este eliberator, vindecator. Cel putin asa functioneaza pentru mine. 😛
    Eu am blog din septembrie 2009 si trafic sub nivelul marii. Pe zi ce trece mai putini oameni imi intra pe blog. In loc sa cresc, cum ar fi normal, scad. Depinde enorm de subiectele tratate. Depinde de titluri si de promovare.

    Apreciază

    • Da, ai perfectă dreptate.
      Şi, apropo de subiectele tratate, tocmai am constatat că azi, datorită postării acestui articol, am primit deja mai multe vizite decât ieri, când am postat 2 articole pentru SuperBlog…

      Apreciază

  6. şi eu am zis că închid blogul. atunci când nu a da nimeni pe acolo. cât timp mai vine măcar unul, înseamnă că pentru cineva înseamnă ceva acel blog. iar mie mi-e destul, am trecut de vremea când vroiam cât mai mulţi vizitatori…degeaba 😉

    Apreciază

  7. Apăi, coană Matildă, io aş zice să faci mata bine să-ţi inspectezi toate blogurile (inclusiv pe al motanului :)), să pui mâna să notezi câţi vizitatori şi câte vizualizări ai avut azi pe fiecare şi pe urmă s-aduni cifrele notate. Fac pariu c-o să ţi se ridice moralu’ cu muuuulte trepte mai sus 😀

    Cu alte cuvinte, ştii ce păţeşte cine fuge după doi iepuri… Şi tu nu scrii doar pe două bloguri. Cine-i de vină dacă-ţi place să te… risipeşti? 😉

    Apreciază

  8. Pingback: Matildisme (1) | Micile Mizerii

Ce părere ai?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.