TIGRESA (cu capul sprijinit pe spatele primitor, pufos şi mătăsos al Negresei şi cu ochii pe jumătate închişi, cântă încetişor, torcând un pic după fiecare strofă, probabil fiindcă simte nevoia unui refren):
Zână albă, zână mică,
Călătoare printre stele,
Nu ţi-e niciodată frică
C-o să te pierzi printre ele?
Nu mai sunt atât de mică.
Şi nu-s zână, sunt o zee,
Sunt isteaţă şi voinică,
Şi cunosc Calea Lactee.
Şi să ştiţi că nu-mi pierd drumul
Nici măcar în miez de noapte,
Căci mirosuri cu duiumul
Mă conduc spre miez de lapte!
În cele şapte zile ale Festivalului Laptelui Brânzit, cântecelul ăsta răsună în toate cotloanele Cetăţii Şoarecilor, iar tânăra şoricioaică albă care joacă rolul zânei dansează pe o scenă din brânză şi-i dăruieşte fiecărui fan al ei câte-o prăjiturică frumoasă şi gustoasă, cu miez de lapte…
Şi se spune că, pe urmă, toţi şoarecii care s-au îndopat cu brânzica asta plină de calciu şi fosfor sunt mai deştepţi („calciul e bun şi pentru creier, nu doar pentru oase” – aşa se zice) şi, din păcate, mai greu de vânat…
NEGRESA: Ei, mie-mi plac şi oasele, şi şoarecii…
TIGRESA: Ştiu, când furi picioare de pui mănânci repede-repede toată carnea, ca s-ajungi la os…
NEGRESA: Eu nu fur, draga mea… Iau tot ce lasă bipezii pe masă…
TIGRESA: Nu lasă pentru noi, n-ai văzut că de fiecare dată se supără…?
NEGRESA: Dar nu-i ţine mult, torsul nostru suav şi ochii noştri verzi alungă orice supărare… În plus, e vina lor că nu ţin şoareci în casă… De-aia suntem nevoite să vânăm ce putem, picioare de pui şi alte alea… (Cască, şi Tigresa îi urmează exemplul. Apoi îşi plimbă limba peste bot cu încetineală nostalgică şi reia conversaţia miorlăită): Tu, Tigreso, da’ cetatea aia a şoarecilor din povestea ta chiar există? Şi, dacă există, ai idee cât de departe-o fi? Că mi-ar plăcea să gust din şoricioaica albă, şi mai sunt şi fan brânză pe deasupra…
TIGRESA (oftând pisiceşte): Eiii, draga mea, cred că e numai o poveste, şi-atât. Însă miezul de lapte chiar există, şi e delicios, că de-aia mi-am şi amintit povestea…
NEGRESA (dându-şi urechile pe spate): Există? Şi ştii că e delicios? De unde ştii?
TIGRESA: Bipezii au uitat o cutie deschisă, pe jumătate plină, pe masa din bucătărie… M-am ospătat înainte de a veni să moţăi aici… (Îndatoritoare, cu ochii la ghearele care-ncep să iasă de sub perniţele Negresei): Dar a rămas şi pentru tine, deşi nu chiar atât de mult cât am mâncat eu… Du-te repede, până nu se-ntoarce vreun biped acasă!
- Taifas inspirat de „miez de lapte” şi destinat celei de a cincea probe a concursului SuperBlog 2013 (la care sunt luate în considerare şi comentariile, de aceea îi rog pe cititori să-şi spună părerile)
- Sponsor: Delaco
- Fotomodele: regretatele Tigruţa şi Negusa; îmi place să cred că acum se delectează cu miez de lapte în raiul pisicilor 🙂
Daca miezul asta de lapte e atat de bun incat li se serveste pisicilor in rai, cred ca trebuie sa-l gust si eu, musai! 🙂
ApreciazăApreciază
E musai! Ca să devii prima şerpoaică dublă fan brânză! 😆
ApreciazăApreciază
lăptoasă scrierea-ţi de azi, coană matildă! şi mă întreb: oare maya s-ar lăsa ademenită de un astfel de miez?
ApreciazăApreciază
Păi, dacă e fan bânză :), cred că da! Da’ trebuie s-o-ncerci! 🙂
ApreciazăApreciază
La noi Miezul de lapte e la mare cinste, le place și Enyei, și pikinilor, îl savurează la unison, așa că ai susținători de nădejde, Ma Tilda, care sunt și frumoși pe deasupra! Baftă și pupici pentru pisici! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, ştiu că sunt foarte frumoşi cu toţii – miezul de lapte nu dăunează nicidecum frumuseţii! 😆 Dimpotrivă!
Mulţumesc pentru susţinere! Bafta să fie, iar pupici trimitem şi de aici – către bipezi şi către pisici! 😀
ApreciazăApreciază
Un Festival al Laptelui Brânzit! Îmi place ideea, fiindcă sunt un mare fan al produselor lactate. Ar fi frumos să existe un asemenea festival şi în… Cetatea Oamenilor, nu doar într-a şoarecilor! 🙂
ApreciazăApreciază
Păi… poate se vor ocupa de asta cei de la Delaco! 🙂
ApreciazăApreciază
Jora se linge pe bot! Sau s-a lins, că vorbesc la trecut! 🙂 Şi-acum cântă:
Miez de lapte,
Miez de vers,
Miez de lapte,
Miez de crez,
Miez de lapte,
Miez de carte,
Miez de lapte,
Miez de alb,
Miez de lapte,
Miez de gură,
Miez de lapte,
Miez de mură!
ApreciazăApreciază
Bravo pentru Jora!
Grişka e anti-lapte, dar, ce-i drept e drept, cu miez de lapte nu l-am încercat 🙂
ApreciazăApreciază
Imi arata baiatul meu un filmulet cu un soricel facand exercitii cu bara in care ii prindem de obicei in capcana. Era tare misto (reclama, devenise puternic mancand cascaval)!
Astazi l-am trimis pe Mihai sa imi mai cumpere niste miez de lapte, ca pe cel cumparat ieri l-am devorat si acum as vrea sa incerc cu dulceata sau miere. 🙂
ApreciazăApreciază
Şoriceii sunt simpatici – în filmuleţe 🙂
Altminteri – sunt o muiere proastă, mi-e frică de şoareci 🙂
Am văzut unul într-o cameră de hotel; eram singură în momentul respectiv, dar m-am urcat în pat şi am ţipat 😀 Pe urmă am chemat camerista, care-a zis că şi ei îi e frică de şoareci. Dar a anunţat la recepţie, şi ni s-a oferit şi un motan 😀 L-am luat şi l-am ţinut vreo două zile – era foarte simpatic. Şi nu ştiu dac-a prins şoarecele sau nu (poate că l-o fi halit peste noapte, cu fulgi cu tot), dar cert e că respectivul chiţăitor nici nu şi-a mai făcut apariţia până când am plecat de-acolo 🙂
ApreciazăApreciază
Mâţe, dom’le, ce mai?!
ApreciazăApreciază
Miau, miau, miau,
Unde-i brânza ca s-o iau? 😆
Am uitat să pun poezioara asta ca motto 😦
ApreciazăApreciază
….eu sunt fan delaco demult, dar cu mâţe pofticioase (că nu degeaba am trei) parcă le şi văd pe ale mele vorbind între ele. Oare să uit o cutie pe masă? Dar să-i rup şi protectia …altfel se transformă in jucării…
ApreciazăApreciază
Ai putea să faci o experienţă, să vezi care dintre cele trei gustă prima 🙂
ApreciazăApreciază
ei uite, eu iti spun asa:
pentru cum ai scris aici…sper sa fii grea!!
ApreciazăApreciază
😆
Adevărul e că m-am îngrăşat mai mult decât ar fi trebuit; am vreo 64 de kilograme (cu 1,59 înălţime şi oase subţirele), şi mi-e cam groază să mă mai urc pe cântar… 😀
ApreciazăApreciază
Deci nu numai bipezilor le place brânza. 🙂 M-am amuzat teribil la gândul că așa s-ar putea să mă numească vreo pisică. 🙂
ApreciazăApreciază
Motanul meu aşa ne numeşte – mi-a mărturisit 😆
ApreciazăApreciază
nu m-as fi gandit niciodata sa asociez miezul de lapte cu pisoii rai :))
Faina ideea 🙂
ApreciazăApreciază
Cum am spus şi în alt comentariu, eu mi-am adus aminte de o poezioară din copilărie:
„Mau, miau, miau,
Unde-i brânza ca s-o iau?” 😆
ApreciazăApreciază
O zana soricica alba, un regat al soarecilor, si doua mate pofticioase din cale-afara! Reteta ideala :))) Mult succes Matilda!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!
Şi mă bucur că vă place reţeta 🙂
ApreciazăApreciază
Ce notă luaşi, maică, pentru „reţeta ideală”?
(A, şi, când mai vorbeşti cu juriul, atrage-i atenţia că vocativul se desparte prin virgule de restul frazei… :P)
ApreciazăApreciază
90 luai. Presupun că, pentru 100 de puncte, reţeta trebuia să fie… ştiu eu? Divină? 😛
(Iartă greşalele juriului, şerpoaico, că nici măcar n-avu gramatica trecută la criteriile de apreciere…)
ApreciazăApreciază
Nţ! Pentru 100 de puncte trebuia să fie „reţetuţa familiei”! 😛
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Pingback: Pa, SuperBlog… | ropot de secunde...
Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...